De Rîmnic, de bine! – Literatura înainte de toate

Vasile Cristoforeanu

Sursă foto: https://chirac.files.wordpress.com

În fața spiritului nu pot sta recte decât artele, iar dintre ele, literatura este cea care dă glas înțelepciunii.
Literatura reprezintă mult decât banala așterne pe foaie a gândurilor și citirea lor, este comunicarea însăși, cu tine și cu restul omenirii, este nevoia de a afla tainele tale dar și pe ale celorlalți, este necesitatea de a da curs tuturor închipuirilor, de a le da nume. Încercările râmnicene de acum ceva vreme, unele de tip unicat, altele norocoase, nu doreau altceva decât noi astăzi. , asta voiau. Caietul lunar de literatură și artă încerca același lucru, ,,împământenirea tinerilor ” oriunde ar fi și împrăștierea literaturii în orice colț de provincie. Păcatul promisiunilor neonorate însă a năpădit și această revistă bine scrisă și elegantă, n-a reușit decât un număr simplu pentru și unul dublu arondat lui august și septembrie 1934 după care s-a stins. Fondatorii, bine intenționați, Alexandru Baiculescu și Traian Stoica, reușiseră să atragă nume importante la acea vreme: Eugen Jebeleanu cu versuri și un eseu despre falimentul poeziei acelor ani, Radu Gyr, Stelian Cucu de asemenea cu eseuri despre cultura românească și sat, dar și despre turismul și posibilitatea practicării lui în limitele județului Râmnic. Și-au fost și alții.
Cu mult mai norocoase, ziarele organelor de partid, chiar cu apariții sporadice, reușesc performanțe ce le întrec în longevitate pe cele pur literare. Că este mai puțină în acestea din urmă și în cele politice mai puțină literatură asta puțin importă, importantă este apariția, noutatea frământărilor de moment, îndemnul la citire. Cercul, publicația partidului țărănesc din județ, este un exemplu că se poate, chiar dacă a reușit scoaterea a doar 19 numere în aproape opt ani, între 1927 și 1935, tot a fost bine. Chiar dacă era intitulat ,,de opoziție”, stare de fapt în sine, nu permanentă, tot a reușit să strecoare ,,Ace”, ,,Informațiuni”, ,,Ecouri” și ,,Portrete locale” din seria polemicilor, dar și epigrame și versuri satirice compuse sub pseudonime de Victor Dimitriu și Ion Măgârdiceanu.
Mai conștiincioas, dar cu mult în urma demersului țărănist, tradiționalul liberalism a avut un cuvânt de spus în 13 ediții, între 4 septembrie și 23 noiembrie 1886, la inițiativa și sub directa conducere a lui Vasile Cristoforeanu. Cetățeanul s-a ivit în această perioadă în fiecare joi, cu politică externă, cronici locale, ,,Foileton” ținut în toate numerele de Patuzzi, ,,Tipuri” semnate de Gandolin numite ,,aproape literatură”, ,,Sonete” compuse de Glamof și până ,,Una-alta” ,,Nimicuri”.
Domnul Oproescu face referire la Cimpoiul spunând ,,De R.S. e legat numele prestigioasei publicații prin tipografia P. Th. Pecetescu, unde au ieșit șapte numere…” în anul 1891. Ce legătură o mai fi și asta…. Aceeași greșeală pe care am sesisat-o și la ,,Nume cu renume”, legarea unor și fapte nemeritate de orașul în care locuim. Și foarte puțin importante! Pentru noi.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share