Cenaclul Alexandru Sihleanu – 13 februarie 2016

326677_300601169967578_1142154810_o (Mobile)

RĂSTIGNITE PE HÂRTIE, CUVINTELE VORBESC TĂCEREA

Sâmbătă, 13 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, susţinut de Matincă Costea pe un text de Sadi Rudeanu, „Cureaua” şi două texte, culegeri: „Duminicile unui chinez” şi „Amor muncitoresc”.
A continuat lectorul de serviciu, Mioara Zaharia, cu poezie. Dna Mioara Zaharia nu este la prima lectură. Poezia religioasă pe care D-sa o cultivă este prea declarativă şi forma diluează fondul. Poezia implică, nu explică. Noutatea şi surpriza o constituie abordarea haiku-ului, poezie cu formă fixă, trei versuri,17 silabe, 5/ 7/ 5, tradiţional japoneză. Păcat, astăzi lipseşte Genovel Frăţilă, cel premiat la haiku şi de Ambasada Japoniei la Bucureşti, care ar fi avut mai mult de spus în domeniu. Cert este, la haiku dna se află pe un drum bun. O aşteptăm la o nouă lectură.
„Apreciez la superlativ, demonstrând că este cunoscătoare a Bibliei, a Psalmilor, Cărţile Sf. Părinţi. Am văzut bucuria, speranţa de la Cel care ne-a creat. Există o armonie în versurile dnei. Corespunde cu realitatea unui credincios”. (George Anghel)
„Dna lector de astăzi, Mioara Zaharia, ne-a prezentat poezie lirică pe temă religioasă de înaltă ţinută artistică. Autoarea şi-a exprimat cu tărie sentimentele faţă de Creator, faţă de anumiţi sfinţi, printre care Sf. Mina, din care observăm relaţia autoarei cu divinitatea. Referitor la poezie, Eugen Evu a răspuns: ,,Înainte de toate poezia este catarsis, mântuire. Poezia ne poate vindeca de frica morţii, de frica noastră de zi cu zi”. Poezia de astăzi este structurată pe invocaţia retorică prin care roagă, promite, îşi dezvăluie sufletul în faţa divinităţii folosind comparaţii, epitete, metafore (implicite şi explicite). Printre figurile de stil folosite de Mioara Zaharia în poezia sa religioasă am întâlnit şi oximoronul. Ex.: ,,amarul îndulcit”. Lirica dnei are şi un ecou patriotic. Partea a doua, formată din haiku-uri pe tema naturii se încadrează foarte bine. Din fiecare haihu desprindem foarte uşor imaginea. Felicitări!”. (Aneta Pioară)
„Poezia dnei este un fel de rugăciune în intimitatea persoanei. În schimb haiku-urile sunt un lucru de toată lauda. Dl Genovel Frăţilă a dat startul în această specie literară”. (Valeria Popa)
„Poezia este copilul nostru, ne seamănă. Poezia dnei este caldă. Ne-a încălzit inima. Rimele sunt potrivite, Sf. Mina este sfântul preferat. Am simţit emoţia acestor acestor versuri gingaşe.”. (Gina Nichifor)
„Am făcut cunoştinţă cu haiku-urile dnei şi am ajuns la concluzia că n-am cunoscut-o bine. Nu m-am aşteptat că va citi şi poezie religioasă. M-a înfiorat strigătul de ajutor în rugile adresate divinităţii. Mioara Zaharia se află undeva, pe marginea unei prăpăstii şi trebuie să ne apropiem uşor de creaţia dumneaei pentru că reprezintă o sensibilitate aparte în momente de răscruce şi se înalţă, parcă îţi este teamă că se va sparge. Este posesoarea unei mari sensibilităţi şi frumuseţi pe care puţini o mai au astăzi. Figurile de stil sunt din abundenţă şi se remarcă claritatea, concizia. Consider că este o poetă”. (Georgeta Iuga)
„Cred că s-au spus cuvinte prea mari pentru o simplă spovedanie. Sunt mai curând strigăte de durere, de iubire. Referitor la haiku: acest gen de poezie japonez derivă din alte două denumiri: hokku şi haikai. S-a trecut la haiku, poezie cu formă fixă, la sfârşitul sec. al XIX-lea. Nu mă pronunţ asupra celor citite de doamna Zaharia pentru că nu sunt cunoscător”. (Sorin Călin)
„Apreciez poezia în privinţa conţinutului ideatic şi o consider o reverberaţie a psalmilor. S-au spus într-adevăr cuvinte prea mari. Ne referim la modalitatea de redare a gândurilor. Mă întreb eu: dna a fost cucerită de asaltul ideilor? Mă contrariază doza de subiectivism. Le spune prea direct. Acest fapt scade din valoare. Forma are de suferit. D-ei trebuie să se întrebe: versuri, proză sau reprezentare pe scenă? Este o mare diferenţă între realitatea poeziilor şi a haiku-urilor, care ne-au impresionat: varietate de idei, formă culoare, atmosferă. Un continuator al lui Genovel Frăţilă. Cititorul este un explorator al textelor. Să se aplece mai mult asupra formei. Să fim atenţi şi la limbaj. Este pe un drum bun, dar să aibă mai multă grijă de formă. Să se orienteze spre haiku”. (Mihai Constantinescu)
„Despre poezia religioasă a dnei îmi place mesajul pe care îl transmite, dar din punct de vedere literar, forma să fie corectată. Haiku-urile îmi plac. Aici ar trebui să stăruiască mai mult”. (Nicolae Constantinescu)
„Dacă-mi permiteţi, vreau să destind atmosfera cu o epigramă: (Dlui Anghel, fumător înrăit) ,,Las în scris a mea avere/ Şi părinte vreau să-ţi spun,/ Când o fi la tămâiere,/ În cădelniţă tutun””. (Dumitru Hangu)
Sâmbătă, 20 februarie, începând cu ora 11:00, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării de carte: „ZĂNGĂNELE”, autor SORIN CĂLIN.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share