Paràlele – Douăj’ de parale și una

Eu m-aș întoarce la 1989. Am eu credința că am avut o șansă pe care am scăpat-o, cea de-a deveni un popor.
Mi-au luat-o alții înainte, dezvoltară parte din subiect zilele trecute. Mă bazam pe momentul acela de dezmăț civic și de lipsă de coerență la care s-a supus românul de rând. Acei politicieni sau frizeuri de ideal politic auziseră și ei de-un JR, de nababi și șefi de cartel petrolier, le salivaseră glandele după soare de California, birouri la etajul 99, mașini cu ecartament rusesc și lungime americană, amante, hoteluri, șprițuri de whiskey de două degete în pahar, dar fațada deseori lasă impresii greșite. A fost acel moment când toată lumea visa la fel și lumea putea fi la fel. Reiterând ideea că drumul nu putea fi altul decât comunism-capitalism și că România trebuia să treacă prin aceste faze din cauza decalajelor mari dintre stările materiale și spirituale ale poporanilor, mă opresc asupra componentei naționale, cea care ar fi trebuit să aibă o continuare în anii ce au urmat și mă refer la democrație. Construcția unei țări este anevoioasă și costisitoare, durează, s-a văzut, mii de ani, cu atât mai mult când ai de a face cu sălbăticiuni. La 1800 românii erau precum am spus, toți din jur, chiar și hunii unguri, mai mânați la obârșii decât noi de animalism, ne considerau ceva mai răi decât ființele iadului: barbari, preistorici, demni doar de jugul de lemn al boului. Aveau dreptate. Ne strigau ei musulmanii ghiauri. Am tot dus-o așa mai moș Ion Roată, mai Mitică, imitând caractere până a venit socialismul și ne-a reconfigurat, ne-a pus în banca școlii populare ca să ne servească prima lecție: naționalismul. Nu reușise nimic să ne pună la un loc, Cuza, regii, războiul de independență, ființa românească reîntregită la 1918, ororile și eroii mondialelor păreau personaje și acțiuni de roman. Închisele coperți de carte opreau patriotismul readucând țara la perimetrul strâmt al propriului cămin.
Ecourile neatârnării și independenței încă se aud, reculul bombei cu limbă și pământ românesc lovește și astăzi destui cetățeni, neaparținători de drept ai epocii de aur, în zile ca ale noastre în care granițele nu sunt decât niște linii îngroșate pe hartă, în graiuri din ce în ce mai puține, mai englezite, în timpuri în care în sfârșit omul este cetățean planetar, universal. Am avut așadar vreme îndelungată să înțelegem de ce ne-am pus împreună, de ce am fost forțați să ne dăm mâna tovărășește timp de 42 de ani și după 1989 destul cât să clădim ceea ce unit sub un concept vrea să așeze puterea în mâna poporului. Și nu în ale instituțiilor. Uitați de cupoanele cu care ați fost reînzestrați cu cai, căruțe, pluguri, fabrici și uzine, ducă-se, nu erau decât bucăți de trecut din care fiecare dintre noi mușcaserăm deja. Nu cred că există vreun contemporan care să nu fi plecat măcar o dată la final de program de lucru măcar cu un cui din patrimoniul spațiului în care se desfășura în toată splendoarea proletară și care să nu fi reconstituit frumusețile patriei la el acasă din bucăți de fier, lemn și alte materiale de construcție, de aceea spun că le puteți lăsa în urmă, efemere erau, trecute s-au dus. Sunt însă bunuri care atunci nu s-au împărțit fiindcă erau ale nimănui și ale tuturor deopotrivă, cele pe care le putem trece cu nume sub tutela numelui de țară. Ele nu fac obiectul niciunei tranzacții pentru că….
,,Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche încape pe mâna unui patriot, în genere străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, puţin de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el nu un compatriot, nu un conaţional, nu ostaş sau cetăţean; e un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce o vinde sau o arenda altuia moşia. Rău hrănit, rău îmbrăcat, având locuinţă rea, maiestatea poporului român, norodul, cum zicea Matei Basarab, naţia a ajuns în stare mai rea decât sub fanarioţi, a ajuns la sapă de lemn.” – Eminescu, 10 iulie, 1881.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share