Paràlele – Douăj’ de parale și șapte

Întotdeauna am avut percepții diferite despre toate câte le face un om și mai mult ca oricând, azi toate parcă-mi sunt potrivnice.
Nu degeaba îmi umblă când și când picioarele prin locurile cărora le fac vizite neregulate, ca să mai aflu câte una. Tot educațională. Privesc la ai mei concetățeni și așa-mi vine să îi i-au de umeri și să-i trezesc din somnul rațiunii de nu se văd. Da, aș face-o revoluție, nu de catifea ci una zdravănă, una care să pună percepția, conștientizarea și înțelegerea în creier în locul care le este menit. Să nu aud de relativismul lui ,,așa cum trebuie”, orice om este obligat să cunoască doar un singur adevăr și o singură rațiune de a ajunge la el. La subiect. Nu dau nume, importantă este conjunctura și mentalitatea. Pentru început un scurt preambul. Școala are menirea de a forma caracterul unui individ, de orice vârstă, prin bombardare cu informații de tip da și nu, bun și rău, asta ca fundament pentru formarea conștiinței și cumva cizelarea caracterelor cu tendințe vădite de a-și eclipsa, subordona sau ataca prin diverse mijloace pe cei cu care vine în contact. În același timp există și un alt scop, ascuns de obicei ochiului mai puțin avizat, și n-am priceput niciodată de ce acest mijloc este atât de puțin uzat sau ferit din calea celor mulți și…, și poate cel mai în măsură să dea calificativul pe care îl merită o instituție de învățământ, maximul din maxim: descoperirea vocației individului. Cu certitudine spun că da, acesta este dezideratul unei școli, găsirea potențialului și dezvoltarea lui, al fiecăruia. Nu este de ajuns să iei unul, doi din grămadă și să le acorzi atenția ta, a dascălului, cunoștințele și metodele prin care să le poată accesa, iar pe restul să-i trimiți…, nu poți alege doar indivizi pentru elită și pe restul să-i arunci prin nepăsare și neimplicare la marginea societății doar pentru că trebuie și pentru zona aceea cineva. Greșit. Eu, nu singurul, sunt beneficiarul ambelor tratamente. Am avut parte de ,,drăgălășeniile” și ,,bibilelile” profesorilor, de o parte din ce puteam eu pricepe din prelegerile lor, dar și de ,,plictiseala” de a nu fi luat în seamă. Lucrurile s-au petrecut în ordinea pe care v-am relatat-o și poate a fost mai bine că s-a întâmplat așa, am primit prima lecție de viață: pierzi locul, dar pierzi și beneficiile lui. Există un câștig din această schimbare și un motiv de a-ți contabiliza acțiunile și de a face pentru prima dată o evaluare reală a poziției pe care o ocupi în marea masă socială. Afli cât a fost de bună educația primită și cât de eficientă. Dar să nu ajungem până acolo, să rămânem la faza incipientă, cea a alegerilor. Dar mai ales a dorințelor. Orice copil își dorește ceva, chiar și banala propoziție livrească ,,Vreau să mă fac țăran ca tata!” are în spate acest sâmbure de viitor numit carieră sau țel de a vrea cu ardoare să faci ceva pentru tot restul vieții. Gândește-te cum ar fi să-i răpești acest drept, câștigat pentru el de mii de generații din urmă, căci școala a devenit cea care dă speranță și ultimului nenorocit că va ajunge în rândul lumii.
Întâmplarea a făcut să mă aflu la o posibilă naștere a unui actor. Nu știu dacă mare sau mic, nu am cum ști și nici voi nu veți afla vreodată. De ce? Tocmai pentru că trăiește într-un mediu cu oameni care din respect exagerat pentru uzanțele instituțiilor pe unde păstoresc pentru o mizerie de salariu îi refuză aceste doleanțe de acces la viitorul propriu, refuză acordarea șansei poate unice. Restul constituie amănunte ale unei judecăți aspre, o judecată a mea pentru astfel de mentalități care se împiedică de orare școlare, de program de lucru, de relații interprofesionale, de….
Trăim într-un oraș mic, unde n-au loc nestematele, unde unul ca mine n-ar fi cântat o notă dacă odinioară n-ar fi fost o mână întinsă, una care m-a tras deseori de mânecă să mă atenționeze că pășeam alături și nu m-a lăsat să-mi pierd speranța că visul meu se va împlini cândva. Acel om este aici, important rămâne doar să-l căutați și-l veți găsi lesne.
,,Fără îndoială există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul, în modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.” – Eminescu, 28 martie , 1882.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share