Paràlele – Douăj’ de parale și nouă

Deposedat a mia oară, pribeag prin propria țară, dar de mii de ori deștept de cum se culcase la începutul comunismului, românașul a răzbătut și de data asta, înmiit lesne.
A fost de ajuns să scoată prostul capul pe-afară, cu impulsul acesta de a cutreiera lumea care nu vorbea ca el, furnizat de însuși ,,marele conducător”, dornic și el de cucerire a unei imagini cu aură de vindecător universal al sărăciei și propovăduitor al neatârnării popoarelor. Și ce câștig a adus. Cu mijloacele precare puse la dispoziție de un intelect nu prea dezvoltat și nicidecum moral, concetățeanul nostru s-a pus pe treabă. O invocare de neputință, o erijare, un mic decalaj financiar îndreptat prin ,,completări” neavenite l-au adus acasă mai semeț decât plecase. Crescută ca din apă, averea lui căpăta în ochii celor de o obârșie cu el respect și invidie deopotrivă. Îl știți pe Gheoarghe. Da, da, ăla de nu avea nici după ce bea apă. A cumpărat domeniul boierului Calotă de la Afumații din vale. Și nu numai el. Și Petrică prostu’, și Zamfir ologu’, și fi-su lu’ Blegoi din deal. Au cumpărat ăștia jumătate de sat. Da’ parcă erau singurii?
Treci pe lângă ei și nu sesizezi nimic neobișnuit. Porți aceeași cămașă, pantaloni, nu sunteți nici tu și nici ei desculți. Să fie un miros mai profund de parfum din parte-le, în schimb nimic deosebit. Sunteți chiar și de aceeași statură bag seamă, v-am măsurat din ochi. Vorbesc despre tine și despre bogătani, din cei ale căror averi sunt nemăsurate, despre faptul că totuși nefiind nicio deosebire majoră de aspect și fizic între unii și alții, săraci și prea îndestulați, n-ar trebui să existe o așa mare distanță în privința acumulării de bunuri. Haide să făcem o socoteală simplă. Un oraș ca al nostru, Râmnic, are la o populație de aproape 40000 de locuitori în jur de 14000 de locuințe, și apartamente de locuit. Apartamentele numai ele sunt în jurul lui 9000, iar restul de 5000, . Valoarea apartamentelor ajunge la acest moment la o medie de 100.000 de lei pe bucată, iar casele undeva la 150.000 de mii de căciulă. După un calcul sumar proprietățile particulare ale Râmnicului se ridică la suma de 900.000.000 de lei pentru toate blocurile și de 750.000.000 de lei pe cu tot cu terenurile aferente, în total deci 1.650.000.000 de lei. Dacă așezăm peste ele și pe cele, bun comun de uz, de sub tutela primăriei, să spunem că valorează cu indulgență o pătrime din restul. Adunând, obținem frumoasa sumă de 2 miliarde de lei, adică tot cu indulgență, la împărțire, facem un 500.000.000 de euro.
Toate aceste date au un caracter relativ, plusurile sau minusurile pot schimba radical cifra finală despre care am făcut referire, am însă unele destul de precise, chiar dacă relative și ele, dar suficient de concludende pentru scopul final al articolului:
– Ion Țiriac: 1,5 miliarde de euro;
– Dragoș și Adrian Paval: 850-900 milioane de euro;
– Ioan Niculae: 750-800 milioane de euro;
– Zoltan Teszari: 480-500 milioane de euro;
– Iulian Dascălu: 430-450 milioane de euro;
– Gabriel Comănescu: 350-380 milioane de euro;
– Marius și Emil Cristescu: 330-350 milioane de euro;
– Gabriel Popoviciu: 330-350 milioane de euro;
– Liviu Tudor: 300-310 milioane de euro;
– George Becali: 270-300 milioane de euro.
La unii era mai mult prin 2014, cum ar fi Becali care avea doar vreo 780 de milioane, alții au prosperat, Forbes-ul îl ridică mai sus pe Niculae, pe la poziția 1442 cu peste un miliard și vreo două sute de milioane, iar pe Țiriac doar pe locul 1512 cu un amărât de miliard. Nu stau să fac apologia inconsistenței acestor numere, constat doar că unul ca Țiriac ar putea da la schimb întreaga avere pe trei orașe râmnicene, chiar și Becali, sărăcit acum, ar putea gaja cu instituțiile noastre ca să-și facă piscină lângă unul dintre picioarele podului de fier. Și nu mă întreb când a reușit un lăcătuș ca el (!) să adune atâta amar de bănet, ci cum și din ce.
,,Ca dovadă a acestei stări de lucruri, a acestei tendinţe morale, şi ca rezultat, avem distribuirea funcţiunilor publice, a oficiilor şi întreprinderilor de tot felul. Niciodată în ţara noastră nu s-a văzut clasă guvernantă mai prosperă, mai gras retribuită şi mai îngrăşată ca clasa guvernantă de astăzi, răsărită din pământ fără să ne putem da samă cum, pe când generalitatea oamenilor de muncă suferă de strâmtorare.” – , 4 ianuarie, 1881.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share