Ora de muzică 137

image

În cazul acesta cum procedăm? O scoatem, o băgăm, o modernizăm sau rămânem la vechile cutume?
Ar fi o soluție. Menținerea ei doar cu scop educativ și opțional pentru cei ce vor mult decât o audiție. Ar fi practic. Fără note mincinoase, fără urechi amenințate, fără guri sparte. Fără catalog. O atmosferă destinsă, prietenoasă, deschisă oricărei melodii. Eu așa o văd, un motiv de ligamentare și sudură între elevi, între ei și el, profesorul. Și cine este dibaci poate construi în minte de copil dorințe, poate descoperi cu timpul puteri nebănuite. Modul actual de predare este depășit, la toate materiile, de aceea și ruptura. Nu este una între generații ci între mentalități. Să spun că deseori profesorul este depășit? Să accentuez că lucrul ăsta enervează la culme? Să vorbesc despre consecințe? S-o zic pe șleau? fără chemare nu există, atracția către sunet fără ,,darul divin” de-a avea o conexiune ureche, corzi vocale, mâini abile și creier este falsă. Ai, cânți, n-ai, stai liniștit și vezi-ți de treabă!
Educația prin muzică face din individ unul potolit, dar aplicată pe oricare în parte sau la grămadă, fără o analiză amănunțită poate crea contrariul. Singurul cobai asupră căruia pot experimenta pentru exemplificare sunt chiar eu. M-am ,,tratat” în decursul anilor cu tot ce mi-au servit natura și contemporanii mei. Țârâit de greieri dimpreună cu formația fraților Vasilache, sunet de chitare electrice înfundate ieșite pe ușile din spatele casei de pe fundalul țipetelor de om băut, urlând la pickup-ul vecinilor acompaniind-o pe Gabi Lunca, scârțâit de scaun și muzică folk, ciripit și muget de vacă, behăit și vâjâit de vânt…. Toate acestea sunt în mintea unui om, din momentul contactului creierul rămâne afectat pentru tot restul vieții. Unele sunt nocive, altele benefice, traducând în limbaj corporal unele perturbă un organism până la reacții chimice ce-i pot produce distrugeri momentane sau definitive, și nu mă refer doar la auz, altele pot bine dispune sistemul cerebral până la a produce energii pozitive, așa cum se tot încearcă în zilele noastre să se explice acțiunile neobișnuite umane. Cumulate, formează în cortex acele inervații de bine și rău, de trecut la de ascultat și de evitat.
Acesta este defecțiunea majoră a învățământului, cel puțin al acestuia românesc. Nu are o componentă a alternativei sau dorinței. Vin acasă pentru o statistică de număr și locație, fac o fișă sumară și…. Te trezești copil și părinte în fața dezastrului. Lipsă de înțelegere, de comunicare, izolare și excludere, comportamente adverse…. Se chinuie șlefuirea unui individ în zadar, o luptă între surzi pentru…. Se mai dorește la final de ciclu și un rezultat ca la carte. Doar că dezideratele nu se potrivesc. Pomposul plan de sistematizare de cunoștințe n-are a face cu mințile unui elev și acest mental de uniformizare, cel puțin în cazul muzicii este dăunător în întregime. Eu am o meteahnă cauzată de învățarea unui instrument cel mult bifonic, vioara. Câteodată urmăresc cu greu tipuri armonice complexe. Dar cu siguranță nu este doar o greșeală de ,,păstorire” ci un defect de percepție, o particularitate care deseori produce dureri de cap și neliniște organică când creierii-mi nu pot lua la puricat două sau trei sunete diferite deodată. Sunt însă și altele care n-au nevoie de niciun efort intracranian.
Prefer deci o oră….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share