Ora de muzică 135

image
O mie de titluri nu fac cât o fotografie și nici o mie de articole bune nu bat un titlu cu vino-ncoace.
Știam că va atrage privirile, de ceva timp nu mai fusese pe prima scenă, cea cotidiană, așa că era inevitabilă coliziunea facebook-iană cu domnul Lăzăroiu. Cum să uiți un asemenea om? Am și motive de bucurie, pentru el, pentru sufletul rătăcitor prin alte lumi și încă atâtea minți, au fost, cu toate că nu aveam intenția escaladarii statistice, destui care să-l fi rememorat alaltăieri, aproape de o mie, dar simt și o durere acută cauzată de neînțelegerea concetățenilor mei, atrași într-o nouă cursă gazetărească. Că are prin coincidență același nume cu titlul fluturat de mine de aproape un an…. Da, eu sunt pentru retragerea orei de muzică. Dacă argumentele mele n-au fost înțelese, precum cioaca țin să vi le reamintesc.
Credeți că eu n-aș fi în culmea bucuriei ca oamenii să-și spună ,,bună ziua” cântând? Dar pot oare toți s-o facă? Și atunci ce-ar trebui, să se instituie amenzi pentru răgușeală și condamnare pentru falseturi? Dragi părinți și confrați, nu cereți azi ce nu puteați face ieri, nu impuneți ceva ce nici vouă nu vă plăcea copiilor voștri. În plus, lăsați odraslelor decizia învățării notelor. Celor muzicale. Fiind elev la o școală de profil pe timpuri, îmi râdeam de simulacrul de predare și de percepție de către profesor și colegi în gimnaziu. Râdeau la fiecare do și re, ba chiar și la fa, sol, ca să nu mai vorbesc de mi, re, la, bătăile de măsuri păreau niște fluturi de prins cu mâna, dar eu mereu am fost convins că toți închipuiau muște. Pentru mine ora de muzică din generală a fost mereu neserioasă și haioasă în același timp, dar și frustrantă. Mă priveau ca pe o ciudățenie a naturii sau ca pe unul de pus pe piesdestal. Și am stat cocoțat pe acel douăzeci de centimetri de lemn ca să le fac pe plac uneori. Îi salvam de la inepția de-a pune un măgar să cânte.
N-am spus că nu este educativă. Nu este nimic rău să cunoști oameni de talia lui Verdi, Mozart, Bethoveen, Bach, Wagner, Rossini, Ceaikovski, Haydn, Liszt, Chopin, Paganini, nume grele, dar să impui îngânarea unor părți din operele care i-au făcut celebri este un sacrilegiu. M-ar fi durut urechile să-l aud pe Bardaș sacadat behăid ,,Fata de păstor”, pe Toma C. mormăind nazal ,,A ruginit frunza din vii”, pe Luncan tăcând pe versurile lui ,,Cucule, pasăre sură”. Unora nu le place, alții nu pot. Programa școlară, pompos denumită curiculă, nu se gândește deloc la acești nevinovați fără un aparat auditiv și reproducător deosebit și le impune exact contrariul. Am stat și am cântărit cele două coordonate pe care merge educația muzicală: vocală și instrumentală. Dacă la partea teoretică mai poți acumula cunoștințe, în privința interpretării lucrurile sunt relative. Oricâtă muncă de lămurire ai duce cu un elev n-ai să scoți din el Pavaroti, cu atât mai puțin vreun Guță graseind în dulce grai turco-lăutăresc. Și mai sunt piei în care n-aș vrea să fiu. Să pot cânta cu vocea dar să nu pot aborda din cauza lipsei unei îndemânări măcar de nivel mediu un instrument și invers.
Punându-mă pe mine în locul lui, dar la un nivel de înțelegere ridicat, aș reacționa la fel în cazul învățării și redării să zicem ale Capriciilor lui Paganini. De citit nu este greu. Partiturile sunt descifrabile, dar pune-mă să le cânt conform indicațiilor: tempo, pozițiile pe gâtul viorii scrise de însuși compozitorul lor…. N-am să reușesc poate niciodată să ating performanța. Abia dacă sunt vreo zece prin lume apți pentru asemenea sport muzical extrem. Cere-i așadar elevului imposibilul. Nu are legătură nici cu voința și nici cu putința ci doar cu plusuri și minusuri la nivel fiziologic și cerebral. Dar un repetent la muzică nu este neapărat calificabil cu insuficiență mintală, nu-l face mai puțin pretendent la a fi geniu.
Fiindcă emulația pe acest subiect este în creștere, având văd similitudini de habotnicie ca în cazul predării și notării credinței în Dumnezeu, rog pe cei ce susțin cauza să vină și cu soluții. Să ne facă dovada că au îndrumarele de pregătire muzicală ale afonilor. Și pentru că și profesorii se testează, rog să anexeze de mână personală măcar opt măsuri din ,,operele” proprii. Cu știmă…..

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share