Ora de muzică 125

image

De când n-am mai avut idei cu iz muzical am mai uitat din softurile pe care le-am tot căutat cu înverșunare și de la care n-am obținut rezultatele scontate, Fruity are însă destule componente apte să producă senzație oricărui muzician: Dashboard, Granulizer, Vibrator, un progrămel care leagă instrumentele, le împarte în octave și poate fi folosit cu succes în orice ,live” numit Layer Channel, Ogun și Sakura specializate în sunete de proveniență japoneză, Speech Synthesizer pentru voce robotizată, Wave Traveller pentru scratch-uri, etc.
Încă unul avea să-mi rămână definitiv în minte: Reason. Motivul? Grafica și sunetul mult mai pregnant, mai apropiat de ce se numea profesionalism. Propellerhead, companie suedeză, după primele încercări pe piață în 1994, anul fondării acestui proiect, cu ReCycle, editor de secvențe muzicale ritmice, ceea ce numim azi la Fruity, Slicer, fără să le schimbe tonalitatea la orice tempo, și Rebirth, un mini studio ce avea integrate câteva simulatoare de tobă, bas și arpegiatoare în 1997. Anul 2000 vine cu primul program de sine stătător mult mai performant și mai chitit pe muzica acelor ani, mai bine pregătiți decât cei ce inventaseră Fruity, cu o bază îngrijită de sunete, specializate pentru toate cele patru instrumente din componență și efecte. Prima versiune mai deținea o platformă pentru toate partiturile melodiei și un editor de note per canal cu claviatură și tools-uri necesare scrierii, corectării, ștergerii…. L-a avut pe vino-ncoace de la prima vedere, fiecare modul avea o culoare specifică și o mărime ce-ți dădea impresia că te găsești în fața aparatului real de cântat. Mixerul, chiar dacă nu unul cu reglaje sofisticate ca la noile versiuni cotidiene, avea patru simulatoare de butoane pentru controlul volumului efectelor, un Equalizer cu două benzi, bas și înalte, folosibil doar dacă doreai, exista și un întrerupător pentru acces, volume pe fiecare canal, panoramări, Mute și Solo arondate, ce mai, ca la unul adevărat. Instrumentul pus la dispoziție pentru secția ritmică se numește Redrum și are posibilitatea de a încărca opt componente ale unei baterii din cele două arhive proprii, de sine stătătoare, codate pentru orice îndrăzneț de furt calculatoristic, și fiecare wav poate fi manevrat în direcțiile lungimii sunetului, atack-ului, pitch-ului și cutoff-ukui. Pentru bas au pus la dispoziție Subtractor-ul, un sintetizator cu două oscilatoare și cu consacratele manipulatoare de undă prezente la orice astfel de obiect muzical hard sau software: volume, filtre, modulații, envelope, pitch bend, acordări fine și în octavă, producătoare de zgomot, portamento…. Pentru celelalte instrumente, și aici intră cele clasice, foarte bine reprezentate în arhivă dar și foarte bine înregistrate în studio, Propellerhead-ul a propus utilizatorilor NN-19, cititor multisample, dar și al secvențelor simple încărcate. În cazul în care sunetele nu-ți conveneau, puteai să-ti construiești propriul instrument prin importul și arondarea de wave-uri pentru fiecare sector și notă din spectrul larg de octave de la C-3 până la C+9, restul reglajelor fiind asemănătoare și aproape în aceeași proporție ca la Subtractor. Similar Slicer-ului din Fruity, cel din urmă soft virtual pus la dispoziție, Dr. Rex, este un aparat cu mult mai sofisticat. În afara faptului că așează pe claviatură fiecare bucățică din componență, le și poate reformula independent cu cele cinci potențiometre, Slicer, Pitch, Pan, Level și Decay, rezultatul fiind remarcabil, deține însă și funcțiunile prezentate la toate instrumentele prezentate mai sus. După ani de folosință a Reason-ului și datorită posiblităților Midi, am reușit să pot aronda claviaturii midi multe dintre funcțiile instrumentelor, făcând din el un adevărat Arranger, Dr. Rex putând fi acționat cu ușurință prin apăsarea butonului Preview, sincronizat perfect cu oricare alt aparat virtual, dar și cu playerul de Song. Efectele par banale, arată ca niște cutiuțe, sunt colorate în roșu și nu au mai mult de trei, patru butoane, în schimb fac exact ce trebuie să facă foarte bine.
Surpriza n-a fost una de proporții la prima folosire, aveai un rack, adică un suport cu sertărașe, în care puteai așeza orice doreai și în orice cantitate permitea calculatorul, jos în stânga găseai un Vumetru care te avertiza în privința uzajului procesorului, coloristică vie, roșu, galben , albastru, verde, gri, negru, o paletă ademenitoare, ea a venit în momentul accesării spatelui instrumentarului virtual. Nu mai întâlnisem așa ceva și nu-mi venea să cred: Jack-uri, potențiometre și cabluri, unde mai pui că și manevrabile. Senzația de mișcare este una fabuloasă: apuci cu click-ul stânga al mouse-ului un capăt de cablu și-l muți aproape unde vrei, se plimbă al naibii de frumos pe ecran, dar nu numai atât, poți lega funcții între ele de la același instrument sau de la altele. Efectul? Un cu totul și cu totul alt sunet. Trebuie să-l încercați, este senzațional!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share