Ora de muzică 119

image

Fidelitatea față de Fruity Loops se datorează în parte și faptului că după atâția ani încă îl găsești fără să plătești un leu. Nu că nu ar costa.
A ajuns departe. De la prima apariție, aproape în fiecare an a venit cu o nouă versiune la care a mai adăugat câte ceva pentru curioși și pentru împătimiții de secvențe repetitive, house-dance, dar și celor ce își doreau propriul studio, o mașinărie care să le satisfacă necesitățile. De la sintetizatoare din ce in ce mai sofisticate, cu două, trei, chiar șase oscilatoare ca în cazul lui Sytrus, la Slicer, un ,,împărțitor” de wave-uri care îți poate reda o bucățică muzicală fidel la orice tempo, de la banalul Sampler, unul dintre cele mai simple instrumente bazate pe o oscilație compusă, până la Directwave, asemănător Soundfont Player-ului, dar cu posibilitatea vizualizării și reașezării materialului de bază, wave-ul. Pentru că până pe la versiunea 10 nu puteai să-ți prelucrezi materialul vocal sau recordat la parametrii pe care alte softuri specializate le atinseseră, și era nevoie de astfel de funcțiuni pentru a intra în concurență cu cei deja cu blazon, dar și pentru noi, utilizatorii, au introdus ,,instrumentul” Audio, un cititor de format mp3, ogg, wav dar și altele. La acest moment se poate numi program complet, apt să ,,joace” după cum îi cântați, primește aproape orice în gazdă, este oaspete onorabil pentru multe dintre celelalte via ,,rewire”, dar să facem prezentările complete.
Fruity Loops, producător Didier Dambrin, lansare pe 18 decembrie 1997, primă versiune dedicată exclusiv formatului midi, dar abandonat de la o șlefuire completă începând cu primul upgrade. Update-urile realizate până la revoluționara versiune 3.0 au schimbări minore de interfață, câteva skin-uri de schimb, de la patru canale pentru efect la opt și unul adăugat pe materialul audio final, un soi de masterizare, fiecare cu posibilitatea de a lega maxim patru efecte, dar nu și cu un control al volumului general per canal al acestora, așa cum avea să aibă mai târziu, un Drum channel inițial transformat în Sampler și un sintetizator virtual TS-404 cu două oscilatoare, și funcțiuni uzuale pentru modelarea undei sonore: atack, release, cutoff, resonance, fine pitch, pitch, delay, distorsion, etc. Există totuși două implementări care mi-au scăpat și sunt cât se poate de importante: la versiunea 1.4 prima legătură externă cu un program vestit, de-o seamă cu Fruty, Fasttracker, furnizorul de instrumente în format XI, predecesorul celor de tip VST și prin el SimSynt-ul, și la versiunea 1.5 VST-ul. Tocmai această abilitate l-a făcut să se dezvolte și să fie acceptat de către cei care au avut curajul și răbdarea de-al aborda. Un alt avantaj era acela că editorul de note putea simula un drum machine real, structurat pe redarea sunetelor prin apăsare de butoane în număr par sau impar în funcție de măsura aleasă, cu diviziuni de la șaisprezecimi la șaizecipătrimi și printr-un singur click obțineai nota dorită, bineînțeles selectată și de pe o claviatură arondată, accesibilă printr-o altă comandă. După prima înnoire, editorul fiecărui instrument avea pentru fiecare notă două potențiometre rotative, unul de volum și unul de pitch, dar și o fereastră ce controla sub formă de slider velocitatea, adică nivelul de apăsare al unei clape. O melodie întreagă putea fi construită din nenumărate paternuri, mici bucățele muzicale de o măsură pe care le treceai într-un ,,tabel cu buline negre” ,,urnit din loc” de un Led închis-deschis numit Loop. Paternurile aveau până mai încoace, la edițiile mai noi, un spațiu dedicat special de unde le puteai apăsa pe fiecare în parte de la 1 la 9 și unul de la care prin glisare obțineai cifra corespunzătoare lui. La nivel rudimentar găseai setări pentru claviatura midi și aparatul extern la care se putea cupla Fruity și care putea transmite și primi date tehnice spre a fi redate de acesta, iar setările audio recunoșteau plăcile de sunet ce puteau fi alese dintr-o listă. Un alt beneficiu al gândirii creatorului Didier și al echipei sale s-a dovedit a fi de la început forma modulară a tuturor structurilor pentru o mai rapidă și multiplă uzare a ferestrelor și posibilitatea aranjării lor după dorința oricărui utilizator. Structura generală, fixată de la versiunea 3.0, are colegate Playlist-ul Song-ului, Browser-ul pentru melodii, preseturi și baze de date, Piano roll-ul, cel mai eficient scos vreodată de un programator, lista de instrumente care încă păstrează butoanele dreptunghiulare pentru note, Led-ul de bifare, volumul și panoramarea și la finalul acestui șir icon-ul dedicat mixerului, devenit piesa de rezistență, și el printre cele mai facile și complexe suporturi pentru îmbogățirea cu efecte a instrumentelor dintr-o sesiune de lucru. Vi-l recomand măcar de probă, îl găsiți sub orice formă pe net și cine știe, oricând poate face dintr-un novice un compozitor în devenire.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share