Ora de muzică 99

image

Plec afară. Nu pricep și pace nimic din ce-i autohton. Amestecuri nefirești de pirotehnie și note joase, urlete grohăite, popi invocați de hipsteri, băiețași trecuți de prima și a doua tinerețe cu semnele ,,victoriei” necuratului, copilași scăpați de furcile caudine educative printre cele trei degete relaxate de la o mână, rămase vacante în urma acelorași instigări la hard, heavy, tresh, death….
Exaltări am văzut și la alții, mai bine regizate, mai profunde că deh, și substanțele cu care se îndoapă cei ce vor să acceadă mai repede la extaz sunt mai puțin diluate, ori e drog, ori nu. Dacă marfa-i bună, mai cumpără și altădată, dar dacă îți vâră pe sub nas cine știe ce pișorniță de ,,făină”, îl paște falimentul și…. Modelul cluburilor nu are obârșie românească și dacă imporți cadrul este imperios necesar să primești și dezastrul ce stă precum sabia lui Damocles deasupra capetelor, vă povesteam, învârtite precum giruetele de vânt. Cei mai mulți morți adunați de pe urma afacerilor cu băuturi și sunt contabilizați în doar patru cluburi de pe mapamond: 525. Toate cauzate de incendii. Cele mai puține victime, 66, le-a avut Santika Club din Thailanda exact la începutul anului 2009, pe întâi Ianuarie. Ce trupă credeți că a cântat celor ulterior arși? Nimeni alta decât Burn. 100 de morți în cinci minute și jumătate la 20 Februarie 2003 în Station NightClub, 165 de arși în 1977 în Beverly Hills Supper Club și 194 tot la final de an, 2004, în Argentina. Colectiv-izarea de bună voie închide cercul, dacă primii înscriși la zdruncinarea realității au dat foc cu numele, ai noștri au vorbit de ultima zi, cea în care murim. Toate aceste exemple de carnagii la cald au ca punct de pornire examenele netrecute la capitolul dării de foc și vrei, nu vrei, există vinovați în persoanele celor ce-au hotărât să impresioneze chiar și pe Prometeu.
Vai de noi. Vă puteți închipui că în locurile de margine ale țării, în orașele unde jumătate din populație este înscrisă la ,,neamuri și afini” și cealaltă la cunoștințe și prieteni, cel mai din urmă picolo știe ce este aia stație, mixer și bașca de vreo trei ani și schelă, lumini, instalație de fum și altele. Să te ferească domnul să deschidă el gura și să te compare cu altul care are de toate, că ai șanse să nu mai pupi fir de mireasă, copil botezat sau onomastică, concert aniversar, simplă expunere solo la doi bezmetici, te paște Cucu, trompetistul nostru de cântă și la ,,mulii”. Spectacolul muzical a câștigat în cinsprezece ani în imagine, dar a pierdut în ,,curățenie”, în mesajul transmis față în față, ochi în ochi, suflet către suflet, a așezat un văl de luminițe, o tonă de decibeli ca să pună fluxul sanguin pe jar, să-i mărească forțat viteza pentru două grame de adrenalină. Eu cred că artistul nu mai este în stare să privească senin către cel care-l ascultă, se închide în sine și zburdă haotic în propria carapace. N-o să le ridic statuie nebunilor cu chitara în brațe fredonând bezmetici de foame, avizi ca orice fumător înrăit după doar două palme la care să se încline la finalul zdrăngănelii lui din Vamă sau de aiurea, lăutarilor țigani nici atât, cu toate că pot fi și ei trecuți la categoria ,,flower-power” la cum așteaptă după o ,,croncăneală” muzicală o felie ordinară de pâine, dar tind să-i așez la temelia viitoarei exprimări scenice: fără reflector, chestii mișcătoare, ,,fumuri”, măști și mascarade exhibiționiste. Se poate și fără, doar muzică pură. N-o să mă întorc însă nici la Angela și Corina, aștept un public mai puțin convențional și artiști cu haz de secol douăzeci și unu, cu inovații care să mă umple de viață, nu din cele care mă fac să mă gândesc că aș putea sfârși chiar mâine.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share