Ora de muzică 102

image

O oră de muzică este echivalentă cu o lecție de viață. Futilitatea cu care mulți o tratează mă determină să provoc o comparație.
În definitiv este la fel de grea, dacă nu a întrecut-o, ca matematica. Înveți notele, analog cifrele, combinațiile dintre ele, formulele și le aplici cu rigurozitate. Simplu, nu? Creierului tău îi trebuie doar un creion și trei degete țepene drept suport ca să le aștearnă pe hârtie, în cazul matematicii, în cazul muzicii o multitudine de combinații mentale pe care să le trimiți către fiecare tendon, mușchi și nerv responsabil de oasele și pieile carpiene, dar și către labele picioarelor pentru un simplu tact metronomic sau sofisticate bătăi. De fantezie nu duce lipsă niciuna dintre ele, de aceea mulți matematicieni au cochetat cândva cu muzica, ambele cer o viziune, un debut straniu pentru un rezultat remarcabil, o scânteie care să dea curs înșiruirilor nesfârșite de semne până la punctul final, revelații uimitoare. Ce-i lipsește matematicii? Sufletul, pătrunderea în măruntaiele trăirilor fără de organ. Plângi cu vioara fără să te doară, urli la auzul unei chitări electrice distorsionate fără să te lovești, ți-e teamă, ți-e dor, iubești, urăști, adormi, visezi…. Muzica este la fel de melancolică precum poezia lui Eminescu, lugubră și tenebroasă ca lumea lui Sir Arthur, sprințară și copilăroasă, fantastică…. Remarcați că nici la capitolul literatură nu este mai prejos, textul încriptat muzical este la fel de lung și ostenitor privirii cât un roman întreg pe care uneori, dacă nu în cele mai multe cazuri, trebuie să-l înveți pe dinafară. E adevărat, mi, re, sol, do, re, si, la, mi… sunt simple silabe, dar vă invit la o serie lungă de asemenea particule ,,pronunțate” la viteză de 16 pe secundă, cât o oscilație dintre cele mai grave și sesizabile pentru o ureche umană. Muzica este la fel de stranie ca o limbă străină și câteodată la fel de greu pronunțat, fără inflexiunile muzicale ale vocalelor, consoanelor, fără accentele așezate unde trebuie, pronunțate corect, n-ai putea nicicând să înveți și mai ales să te înțelegi cu cel al cărui grai încerci să-l deslușești. Istoria muzicii este istoria omenirii. Muza aceasta a stat alături în bătălii anunțând atacul sau retragerea, a înălțat regi în rang, a bocit cu ultimul necăjit, a reinventat lumea. Un muzician este un geograf, un cercetător al ,,dedesubturilor” reliefului ce i se ițesc înaintea privirilor, un botanist cântător al minunii existenței florii, un astrolog închinându-i soarelui și stelelor ode, un pictor când caligrafiază semnele pe portativ, un sportiv de performanță antrenând fiecare bucățică din trup ca să depășească recorduri mondiale de rezistență și viteză, un dansator de vals când se înclină, când duce mâinile rotund către fiecare notă a lui Strauss….
Muzica este totodată munca cea mai de jos, muzicianul ultimul salahor angajat să dea ,,material” solistului, ultimul servitor pus să facă pe plac stăpânului auditoriu, consumatorului de sarmale, bețivului ordinar. Ar trebui să vă puneți în locul meu, să studiați când alții dorm, să nu puteți închide ochii când greierii țârâie, să vă umpleți de entuziasm pentru trei note amărâte, să aveți sufletul gol de atâta prea plin, să muriți fiindcă ușa este în capătul opus scenei sau să faceți cale întoarsă pentru că la intrare stă scris ,,Anulat”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share