Ora de muzică 95

image

Încă unul și mă culc! Ce să poți face după o asemenea carieră, după contactul cu atare povești, dar adevărate? Somn….
Dau și oamenii normali în gropi, fie polițiști sau rutieriști ordinari, dau și chiorii, ăi de se uită după avioane, însă și bieții orbi, ca cel vehiculat în media zilelor trecute. Fără vedere unii au putut face ce unul cu globi oculari în perfectă stare de funcționare n-o să reușească niciodată. Fiindcă la mă refer, în afara celui despre care mă gândesc să vă scriu, sunt și alte nume ,,neluminate” despre care ați auzit cu siguranță și nu fac din enumerarea asta un titlu de mândrie dar, dacă nu o fac acum, cine știe când voi avea ocazia. Noi avem unul și nașterea acestui om și-a pus amprenta și asupra mea. L-am ascultat de nenumărate ori, am distrus discul cu ,,iarba” punând și ridicând de pe platan acul cu translația mecanico-electronico-auditivă, pe scurt amintesc de buzoianul nostru George Nicolescu. Sunt onorat să fi fost pe aceeași scenă de două ori. Urmàtorului, cel de care a auzit orice copil ce a trecut pe la grădiniță acum 40 de ani, și nu este altul ca el, Ray Charles i se spune. Altul, nițel tinerel, și v-a și mi-a spus cum să Vivo Per Lei, un tip deosebit, italian, este Andreea Bocelli. Despre Jose Feliciano, veți râde, am auzit prin 2000 de la Geambașu al nostru de (am făcut remarca asta și în Muzicanții din Râmnic și nu sunt cei din Bremen). El era arhicunoscut, iar eu mă întrebam de unde mi-l tot laudă atâta colegul. Pe atunci nici nu știam că ,,stă prost cu vederea”, aveam să aflu la momentul repetițiilor din 2013 cu Gringo, o ,,provocare” country-pop pusă la cale de un leader Undercover pe nume Marian Ionescu, susținută de alți trei de ,,sub covertură” și de doi outsiders, eu și solistul Florin Bonea, când s-a ales repertoriu și din Jose s-au ales două bijuterii: Felis Navidad și Let’s Find Each Other Tonight. Între , în cei 13 ani, am elucidat grație lui nea Nelu ospătarul, aspirant și el în tinerețe la gloria vocii de tenor, ce legătură era între Feliciano și Que Sara: ,,tată și fiu”. Avem patru. Eu știu unul față de cei pe care i-am descoperit amintiți și de alții, dar după ce pornisem cu ideea, un chitarist cu instrumentul pe genunchi pe care sigur l-ați văzut în unul dintre filmele cu Van Damme sau Stalone, cântând într-o cușcă de plasă, acompaniat de mese, scaune și oase rupte. Jeff Healey este cel în cauză și n-a avut legătură cu cele două staruri bătăioase, nu am eu informații suficiente și memoria mi-a jucat din nou feste. Rolul adus în discuție era în Road House, iar vedeta era Patrick Swayze. Din păcate ambii au sfârșit prea tineri, amândoi doborâți de aceeași boală incurabilă: .
Cel căruia i-a oferit un post de sezonier pe Brand New Day pentru o piesă este Stevie Wonder, unul dintre cei care s-au născut cu vedere, dar pe care au pierdut-o foarte repede, la nici un an, din cauza nașterii premature, mai devreme cu șase săptămâni. Acest mic impediment nu l-a împiedicat să devină o stea de prim rang de la mai puțin de 12 ani. În 1962 avea la activ două albume, unul în care cântă doar la muzicuță, bongos și claviaturi, The Jazz Soul of Little Stevie și Tribute to Uncle Ray, un omagiu adus celui de o suferință cu a lui, Charles, prima imprimare și cu voce. Isprava asta de fragedă vârstă, dubla producere, a mai repetat-o în 66, 67, 68 și la trei ani distanță în 72. Este printre singurii artiști din toate timpurile care a fost premiat cu 22 de Grammy și 12 alte prestigioase trofee pentru cele 26 de discuri. Un astfel de talent se naște rar, însă și dacă are parte de atenția celor din jur poate ajunge în fruntea semenilor. Lula Mae Hardway, mama sus-numitului, a fost ajutorul lui, îndrumătorul, coautoarea multor piese din tinerețea artistului, premiată și ea în 1970 pentru hitul Signed, Sealed, Delivered I’m Yours. Și cine n-a auzit de I Just Called to Say I Love You? 1984 îi aducea pentru acest Best Original Song un premiu, acordat pentru a doua oară unui afro-american: Academy Award. Și cine a auzit de Nobody’s Child: Romanian Angel Appeal? Nici măcar eu. Aproape că mi-e rușine că un străin a reușit să strângă din proprie inițiativă o mână de muzicieni ca să repare, să atragă atenția asupra unui fenomen pe care concetățenii mei l-ar fi putut evita: alimentarea societății cu orfani. La picioarele acestor nefericiți ai sorții au fost alături de Stevie Wonder Traveling Wilburys, Paul Simon, George Harrison, Eric Clapton, Van Morrison, Guns N’ Roses, Ringo Starr și Elton John. Încă un lucru ce mă face să mă întreb de ce m-am născut român.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share