Ora de muzică 93

image

Nu mi-a stat în intenție să lungesc atât de mult, și după folosirea defectuoasă a lui ,,care” observ tot des confuziile așternerii lui ,,demult” pe hârtie, fiecare conținut de album și nici nu speram că voi găsi atât de multe dezvăluiri despre personajele acestei mari puneri în scenă numită MUZICĂ.
Cu teama că am o scăpare de memorie, dar cu văditul scop de-a mai estompa firile pornite pe drumul infatuării unor menestreli de pe ici și colea, o să le aduc aminte că nici ei nu sunt primii și nu vor fi ultimii și că numărul celor cu patalamale, ca să nu spun de urechiști, crește pe zi ce trece. Să adune dânșii pe cei ce termină anual o de specialitate de orice grad dintr-un județ, să înmulțească cu 42, să adauge suma strânsă în cel puțin 40 de ani din urmă și să facă totalul. Dacă nu sunt satisfăcuți de matematica românească, am o propunere pentru cei ce vor să ia în piept vizibilitatea sporită: mergeți în America de Nord măcar, Chicago, Miami, Los Angeles, Las Vegas sau în oricare urbe, dragi și întrebați-i de sănătate pe cântăreții de jazz, una dintre aceste metropole găzduiește nu mai puțin de 25.000 de mii doar pentru acest gen, și după aceea dați o fugă înapoi și puneți mâna pe sapă, bâtă minerească, pe orice obiect care nu are legătură directă sau indirectă cu muza timpanelor.
Am dat și eu cum și cu ce am putut. Vorba doare, dar nu lasă semne pe trup, așa că trec la cele vestice, civilizate, ordonate. Grupul de bază, cel care a înjghebat orchestrația, are pentru Brand New Day aproape aceeași configurație ca și la cele precedente albume: Miller, Manu Katché, Colaiuta, la care s-au adăugat Kipper, Rebello și Chris Botti. În rândurile personalului auxiliar, dar veterani deja ai înregistrărilor cu , îi avem pe Marsalis la clarinete, B.J .Cole la aceleași chitări cu pedale, Cinelu la percuții, Kathryn-a la viori și fluiere cu burduf și Janis Pedavis cu glasu-i. Până la 33 mai sunt de listat Stevie Wonder doar la muzicuță, Mami, Taylor, Hartley și Sté despre care am vorbit deja, Don Blackman la hammond, Gavyn Wright ca solist la vioară, Farhat Bouallagui dirijor și aranjorul celor patru viorici orientale Moulay Ahmed, Kouider Berkan, Salem Bnouni și Sameh Catalan. Pe Farhat l-am rugat să-mi trimită câteva date biografice, însa nu mi-a răspuns încă. Ar mai fi Ettamri Mustapha, concetățean cu cei din urmă, la darbouka și o listă cu ajutoare de voce, nouă ,,bucăți” una și una: Joe Mendez, Althea Rodgers, Pamela Quinlan, Marlon Saunders, Veneese Thomas, Darryl Tookes, Ken Williams, Tawatha Agee, Dennis Collins. Văzând atâta culoare, dau și eu în patima altora: ăștia sunt făcuți din fașă cântăreți! Ca staff-ul să fie complet, ,,să nu uităm nicicând…” de tehnicieni, fără ei materialele discografice ar fi mai puțin ,,comestibile”. Ca producători, și Kipper și-au împărțit sarcinile și laurii și-au dat directive celor patru ingineri de sunet: Simon Osborne, Neil Dorfsman, Geoff Foster și Chris Blair. Celor doi fotografi, Olaf Heine și Carter Smith, doar sugestii, dar nu numai lor, ci și lui Richard Frankel, responsabil cu întreg design-ul.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share