Ora de muzică 75

image

fie un trombonist! fără păr, așa că fiți atenți la luminile rampei să nu-i confundați trombonul cu capul și invers.

Richard Edwards a fost ales și el de pentru același album la care încă staționăm de-o vorbă, două despre colaboratori. Cu ce se ocupă? Cam la fel ca și colegul din articolul trecut: jazz, clasică, de Tv și și de film. De cântat, compus și aranjat. Luându-l pe acesta din urmă, văd că a trecut ca și precedenții muzicieni pe la câteva producții cinematografice celebre: Lord of the Rings și Shrek. Dar nu sunt singurele pelicule unde a întins și retractat culisa telescopică. Îl găsim pe coloana sonoră a lui Harry Potter, Bridget Jones, Shark Tale (o altă spusă!) Narnia și Casino Royale. Fiindcă instrumentul acesta se pretează la muzica de big band, să vă destăinui numele uriașe cărora le-a fost suport: Quincy Jones, Frank Sinatra, Natalie Cole, Carla Bley, George Russell, Hermeto Pascoal, Georgie Fame, John Surman, Michel Legrand, Louis Bellson și Bill Holman. În celelalte genuri muzicale n-a putut lipsi din înregistrările lui Jamiroquai, Level 42, același Joni Mitchell care la fel ca și Sting a adunat toată spuma interpretativă, din hiturile eternului Tom Jones, ale lui Sir Elton John. Să-l trecem la marcați și pe Robbie Williams și pe Amy Winehouse. Nu-i lipsește dintre îndeletniciri nici profesoratul. Are o catedră de trombon la Royal College of Music din Londra și fiindcă tot amintirăm capitala Regatului Unit să spunem și numele orchestrelor unde își face veacul: London Sinfonietta, LPO, LSO, RPO, BBC SO, City of London Sinfonia, Orchestra of the Royal House și The Rostov State .

Începuturile la acest instrument sunt prin preajma lui 71, iar în 75 se alătură deja trupei Band of the Irish Guards, în paralel studiind la Kneller Hall cu profesorul William Teskey. Nu lipsesc premiile obținute la această și ele sunt pentru cel mai bun dintre cei buni: Cousins Award for best instrumentalist și the Cassels Award for best all-round musician. Cu toate că educația lui era una în genul muzicii clasice, începe să cânte jazz în big band-ul Superjazz pentru care și compune de șase ani. Trece pe la National Youth Jazz Orchestra și după armată își dedică trei ani din viață grupului jazz-soul Working Week. Este membru al societății London Brass sin 1991. Nici mie nu mi-a venit să cred că are 175 de performări pe discuri și cu ocazia asta statistică am mai descoperit patru nume sonore printre multe altele: Caro Emerald, discul The Shocking Miss Emerald din 2013, Peter Gabriel, Paul McCartney și Daft Punk. Plus alte câteva filme. În mare parte, Richard este creditat pe aceste albume, și Sting l-a luat pe ,,ultima navă” în 2013, ca interpret la trombon simplu, tenor câteodată, altădată bas, la trompetă în vreo două cazuri, la eufoniu și corn, la tot pachetul de suflători. Contribuțiile lui nu se opresc doar la . Face pe designerul, fotograful, este marcat ca poet, textier și simplu membru al echipei de ajutor artiștilor la înregistrări. Era să omit, și greu poți urmări o așa colecție de artiști, pe Julio Iglesias unde domn’ Richard Edwards cântă la Metales. Pe albumul lui Juno Reactor apare la mixaj și pe discul lui Benjamin Britten – Spring Symphony; Welcome Ode; Psalm 150, este trainer-ul lui Richard Hickox. Și câte n-o mai fi făcut, ,,bietul” om….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share