Ora de muzică 73

image

Știți de ce am stăruit asupra lui Larry. Doar cei mari se însoțesc între ei.

Așa se adună, unul lângă altul, feeling lângă feeling, gând la gând cu hituri multe. Ca să rămân tot în ton de muzicuță, să spun vreo două și despre Brendan Power. mult decât surprins, încântat peste poate, l-am ascultat ,,zicând” vreo trei irlandeze acompaniat de o doamnă c-un singur băț bătând o tobiță ceva ca un prestidigitator. Locuitor al Noii Zeelande, Power, alb după cum îl văd că arată la chip, are origini africane, s-a născut în Mombasa, Kenya. Licență în studii religioase și master de același fel, teza de doctorat despre filozoful taoist Chuang Tzu. Are meritul de a fi revoluționat acest instrument, adăugându-i fel de fel de inovații, de la schimbări de tonalitate și cromatică, la folosirea octavelor, pitch-bender-ului…. Muzicuța a descoperit-o târziu, în universitate, cel care îl determină să se apuce de studiul ei este Sony Terry pe care l-a văzut într-un concert de blues alături de Brownie McGhee. de un an îi încearcă valențele după ureche, după care trece la învățătură serioasă și urmează academia de . În 92 se mută în Londra și de trei ani cântă ca solist în Riverdance Show, în 2008 devine angajatul expert al companiei Suzuki Musical Instrument Corporation din Japonia. După cei cinci ani petrecuți la Suzuki, împreună cu Zombor Kovacs trece la fabricarea și comercializare propriilor proiecte, muzicuțele X-reed. În afara acestei pasiuni în a chițibuși la muzicuțe, le și cântă ca un adevărat maestru, așa cum îl gratulează revista Allmusic. A câștigat două Oscar-uri pentru soundtrack-urile filmelor Shanghai Noon din 2000 și Atonement din 2007. Are peste 20 de albume proprii cu muzică începând de la blues, irlandeză, bulgărească și tradițional chinezească și jur că sună bine decât o cântă chinezii. Apare și pe albumul Director’s Cut al lui Kate Bush cu o interpretare interesantă. Pe mine și pe irlandezi, cărora le-a luat toate premiile în 1993 la concursurile tradiționale de sărbătoare, ne-a convins că este un instrumentist de excepție.

Azi o să mai vorbim despre Colaiuta, toboșarul care a stat lângă timp de nouă ani, pornind în 90 cu live-urile pentru promovarea albumului The Soul of Cages și terminând cu Brand New Day din 99 unde îl găsim printre cei ce performează pe album, dar nu și în concertele de promovare. Al doilea disc înregistrat de , dintr-o cântare acustică, cuprinde cinci piese: Mad About You, Ain’t No Sunshine, cover după piesa lui Bill Withers și să spun că m-am trezit și eu c-un plagiat fără voie după acest cântec, Island of Souls, The Wild Wild Sea și The Soul Cages. Concertul a avut caracter intim fiind prezentat unei audiențe mici formată din membrii familiei, prieteni și câțiva invitați, toată tevatura desfășurându-se în apropierea locului de naștere al lui . Nici discul nu a fost în tiraj mare, el s-a fabricat doar pentru UK, și Japonia. Era necesară paranteza din sânul notițelor despre Vinnie Colaiuta pe de o parte pentru că în discografia lui am descoperit albumul, primul la care participă alături de Dominic Miller, David Sancious, Kathryn Tickell și , și pe de alta ca să nu uit să amintesc câte ceva despre el. Vinnie are propriul set de tobe pe la 14 ani, făcut cadou de părinți. Urmează un an la Berklee College of Music în Boston, cântă cu Christopher Morris Band doi ani incepând cu 1976 după care pleacă în Los Angeles unde se alătură multor trupe timp de un an. În 1978 merge la o audiție pentru Frank Zappa și din acel moment intră în lumea celor mari. Primul album cu Frank din 1979, Joe’s Garage, îi aduce și recunoașterea internaținală, prestația muzicală fiind cotată de revista Modern Drummer la 14 ani după înregistrare, încă între primele 25 din toate timpurile. Dovadă stau cele 18 premii furnizate de revistă în 18 ani. După cele 17 albume cu Zappa întinse pe parcursul a 18 ani, Colaiuta se încumetă să abordeze și alte stiluri în afara jazz-ului și în ultimii ani, 2013 și 2015, înregistrează cu Joe Satriani, anterior cu Megadeth. Prin 2004 este în Five Peace Band împreună cu Chick Corea, în 2006 și 2007 cu Jeff Beck, 2004 bate toba pentru filmul Elektra, are șase discuri înregistrate cu Joni Mitchell. Pe albumul lui Sacred Love înregistrează două piese și i se alătură în 2011 pentru Back to Bass Tour. Are un singur album de solouri înregistrat. Unul dintre cele mai căutate pentru soundtrack-uri de film și Jingle-uri pentru și . În concluzie, un greu între grei.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share