Ora de muzică 67

image

Mă simt eliberat acum că numele importante n-am uitat să le trec în acest jurnal cu muzicieni. Nu și .

Mama pierdută, tatăl la un an după, amândoi răpuși de , l-au pus în situație de blocaj pe muzicianul filozof. Trei ani i-au trebuit ca să-și găsească din nou calea, cât să evadeze din propria celulă, din propriul suflet. The Soul Cages s-a născut în 1991, la patru ani de la dispariția tatălui și evocă la manieră fantastică figura acestuia prin prim-născutul unui nituitor de nave, Billy. Melodiile sunt cânt jucăușe, când sobre, când neverosimile, când atinse de cea cruntă realitate. Billy visează că evadează pe mare, Billy este atins de suferință când tatăl se accidentează și i se dau doar trei săptămâni de viață, Billy vrea să-și înmormânteze tatăl pe mare, navighează călăuzit de spiritul tatălui, Billy se încumetă la un de băut cu un pescar demonic ce-i ține tatăl captiv și al cărui suflet vrea să-l elibereze. Sting cântă!

Piesele sunt una și una și printre ele și preferata mea, Mad About You, a treia de pe album, una dintre cele nouă de pe album. Așa mi-am adus aminte de All this Time, ocupanta locului doi…. Scânteia s-a declanșat cu Why Shoud I Cry for You, restul au curs ca apa de mare, când line, când furtunoase, când misterioase. Numărul unu este deținut de Island of Souls, Jeremiah Blues este piesa cu numărul patru fiind urmată de Why Should I cry for You, Saint Agnes and the Burning Train, The Wild Wild Sea, The Soul Cages, piesa care dă numele albumului și When the Angels Fall. The Soul Cages, mă refer la melodie, obține primul Grammy Award luat de Sting vreodată la categoria Best Rock Song. Patru dintre piese au luat calea ,,singurătății”: All This Time, declarată numărul unu în US Mainstream Rock și US Modern Rock, Mad About You, o bijuterie, doar numărul 56 UK Singles Chart, Why Should I Cry For You și The Soul Cages, numărul 7 în topul US Mainstream Rock, locul 9 în US Modern Rock și poziția 57 UK Singles Chart.

Albumul a fost cotat în vârf de top la nemți, italieni, australieni, elvețieni, candieni și olandezi, locul 2 în americanul Billboard 200. Cu ocazia înregistrărilor, desfășurate între aprilie și noiembrie ale lui 90, apare Dominic Miller, chitaristul cu care a defilat și încă mai lucrează și azi Sting, la claviaturi a mai sosit un ,,suflet negru” alături de Kirkland pe nume David Sancious, Marsalis este, Manu Katché nu parăsește tobele, sunt două instrumente noi care-și găsesc locul perfect în cântecele acestui disc, oboiul strunit în intervale mai mari de sextă de Paola Paparelle ușor de distins în coroanele plasate la finele cârorva pasaje ale lui Mad About You și cimpoiul irlandez în mâinile lui Kathryn Tickell. Deși lipsesc colaboratorii vocali, din abundență la albumul din urmă, avem șase percuționiști angajați în sisținerea materialului discografic: Ray Cooper, Vinx, Bill Summers, Munyungo Jackson, Skip Burney și Tony Vacca.

Lui Sting i-au rămas restul de instrumente: bas, mandolină care se aude bine în All This Time și synclavier. Afinitățile și dragostea pentru fani îl împing să adauge ca bonu track-uri câte o versiune în limba spaniolă a piesei Why Should I Cry for You, Vengo Del Sur și ca noutate, varianta italiană a lui Mad About You, Muoio Per Te.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share