Zăngănele XCVIII

image

Sortiți nebuniei, unii cad în păcatul greșelii și se afișează de dragul minții neduse la control cel puțin o dată….

Devenit obișnuință, gestul unei doamne venite de nicăieri sau de peste tot, rămăsese ascuns în mine cu grijă. Misterioasa apărută ca din apă, caută cu ostinație publicitate pentru nimic, din nimic, de nimic. Cu o minte scurtă, fiindcă reținerile ei sunt totdeauna afișate cu o mirare fără de margini, se reinventează an de an în spiritul carității îmbrăcând ba rochia modistei, ba pe cea a ziaristei, ba…. Halat. De această dată a considerat că albul îi vine cel mai bine și s-a dat binișor pe lângă bătrâneii dintr-un sătuc de pe-aci de lângă noi cu gând umil de ajutor.

Expozițiunile astea neașteptate mă fac să reflectez mai mult la acțiunile proprii, la egoismul din spatele ,,lansărilor” mele artistice. Până la urmă orice formă de caritate este un gest egoist, mai ales când ele poartă un nume, până la urmă orice urcare la rampă nu vrea decât o fărămă de atenție din partea celorlalți, se cheamă în termeni mai puțini uzați siniubire. Și până la urmă aurul nu se cată la dinți.

De aceeași căutare are parte, probabil că până la crăciun vor da de rămășițele lui, și planorul decolat în zbor de voie peste spațiul liber aerian românesc fără program și comunicații cu solul. Uite de-aia n-are ursul carpatin coadă! Ne văităm de sărăcie, de lipsuri bugetare, dar punem o mie de oameni, oficial, pe drumuri, cărări și prin păduri, într-un areal în care până și un oraș întreg privit pe hartă e mai puțin de un punct vizibil, pentru câteva bucăți dezmembrate de aluminiu și o mână de carne sfărâmată. Se numește tot egoism și acesta, de aceeași natură cu cel prezentat înainte, tot nebunie, dar la înălțime. O să-mi spuneți că fără astfel de pionieri lumea ar fi fost mai neevoluată și nu mă pun contra părerii, o să spuneți că eu însumi sunt egoist lipsindu-i pe cei doi protagoniști de gloria momentului, totuși. Temeritatea rezidă în personalitatea fiecăruia, în fapt un om, un caracter. Substituirea în favoarea unui ideal face ca persoana, X-ul cu nume și prenume să se auto anonimeze, să devină o figură ștearsă, plată, un simplu pălmaș la ridicarea ștachetei umane pusă pe autodepășire. Nici dacă era război la graniță nu se masau atâtea mijloace, două sute spun sursele. Căutările astea amețite, fără plan, s-ar putea însă să dea roade după cum glumea un foarte apropiat prieten: ,,Cred că mai curând dăm de Elodia….”

Opt județe nu e de coalea. Propun, ca lucrurile să capete și eficiență, să se curețe toată această zonă de gunoaie și peturi. Uite, cineva spune că plasticul ăla tras în foițe subțiri ar fi degradabil în 800 de ani. Doar el știe care este metoda naturii să topească la umbră reciclabilul recipient. Mă duce statisca asta cu gândul la reclamele acelea curioase în care produsele sunt trimise la obârșia fabricării hăt, acum două, trei sute de ani. Să fi uitat cei puși pe laudă că nici nu existam pe hartă atunci și că peste toate astea au mai trecut două, trei războaie, răscoale și niscai comunism care au ras orice urmă? Sau toată teoria lui se bazează pe o călătorie planoristică în viitor și din petul acela aruncat de el în dosul blocului n-a mai găsit nimic? Pe nea Crăciun nu-l găsiși, bre?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share