Zăngănele XCIII

image

Ar fi fost normal să mă înfig direct în exegeză de operă proprie, dar ce-a fost ieri e pus deoparte. Mi-am făcut altă propunere, și sper să reușesc să duc la bun sfârșit ideea.
Pe stradă nimic anormal, trebuia să fi spus normal, dar cum lucrurile au dosul ridicat în sus, să zicem ca ei, că ce este azi comportament este cel care trebuie, funcționează, deci există, lume puțină, din ce în ce mai rarefiată, mai prețioasă la vedere, mai simandicoasă, mai italienită, mai decapotată și din păcate moartă. Se moare pe capete, vorba lui Ivan Turbincă:
,,- Dumnezeu a poruncit ca de-acum înainte să mănânci trei ani de zile de-a rândul numai pădure tânără; şi alţi trei ani de zile, numai vlăstare fragede, răchiţică, smicele, nuiele şi altele de seama acestora; de pădurea cea bătrână să nu te-atingi, că-i poznă! Auzit-ai, Vidmă? Hai, porneşte până te văd, şi-ţi fă datoria cu sfinţenie.”
De teribilism duce lipsă societatea, de efuziuni de curaj și inconștiență, de vitejie fatală. Dar nici despre asta n-o să mă ocup a vorbi, ci despre pornirile nefirești. O fi boală, o fi plăsmuire, o fi vreo drăcie, habar nu am. Am mai spus, îmi plac femeile cu defecte și calități, cu mărimi extra și mini, nu sunt nici pro nici contra lor cum nici ele nu mă găsesc atrăgător, deștept sau din contră. Ele au casta lor, felul lor de-a vorbi, de-a merge, de-a naște… Ei, tocmai lucrul ăsta nu-l pot înțelege. De ce-ar dori bărbații să transforme breasla lor de duri într-una de mielușei și pisici? N-ar fi mai bună, dacă ăsta este oarecum sensul legăturii în afara prieteniei și amiciției, adică slave-master, o bătaie bărbătească care să stabilească momentan raporturile decât o degradare până la a-ți toci fundul la propriu?
Observ, și nu bravez când spun, o întețire a mesajelor pro și contra homosexualității începând cu capi de nivel mare până până la țâști-bâști aciuați printre gratii și zăbrele. De-ai fi spus de un ins că este atrăgător, mam’mare ți-ar fi zis-o de afurisenie de nu mai ieșeai basma curată din gura și bățul în care se sprijinea sau dac-ar fi considerat ca personală adresată-i întrebarea sigur ți-ar fi destăinuit că un bărbat trebuie să fie puțin mai frumos decât dracu. Femeie bătrână, dar o fi știut ea la viața ei daraverile astea de cuplu. Cuplu, familie, iubiți, amorezi, îndrăgostiți, cuvinte la care nu te mai poți gândi fără o urmă de îndoială, fără tăgada pe care ți-o impun acești termeni care transformă femeile în bărbați, bărbații în femei, îmbrăcămintea în harnașamente pentru travestiuri și excitante lovituri de bici, în lucruri nelalocul lor.
Și de-ar fi doar unele impuse de educație, dac-ar fi chiar porniri instinctuale și bată-mă dumnezeu n-aș putea trece dincolo de bariera firescului, îndoctrinat de-aș fi și n-aș putea înfige buzele într-o cuplă ca a mea, beat de-aș fi nu m-aș lăsa dezvirginat, nici măcar cu gândul de-un amator de sex tare. Știu câteva cazuri de oameni în toată firea aruncându-și feromonii la întâmplare doar, doar le-o pica în plasa de paianjen de văduvă neagră vreun amărât de țânțar, din categoria fotomodel, căci din cea a durilor n-am văzut vreunul să se înfigă la a le face ocheade dulci, efeminați până acolo încât te ia groaza de cât le merge melița și îndrăzneala precum muierile volubile de la colț de stradă. Și vă zic drept, le prefer pe ele.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share