Ora de muzică 57

image

1983 a fost un an al profundelor schimbări în muzică. E neîndoielnic anul care a dat trei albume cu trei piese din topul celor mari: Europe în martie; Synchronicity în iunie; 90125 în noiembrie.
Este anul în care apar 11 discuri eponime, să le amintesc pe ale lui Michael Bolton, Madonna și Genesis. U2 scoate două albume, Thin Lizzy două, apare pentru prima oară în State la vânzare compact discul (eu am văzut pentru prima dată așa ceva abia în 1992), după ce fusese fabricat în octombrie 1982 în Japonia, dar cel mai important lucru este că acest 1983 a scos la rampă trei cântece pe care și cel mai ignorant om le-a auzit cel puțin o dată: The Final Countdown, Owner of a Lonely Heart și Every Breath You Take. Dintre acestea, laurii ascultătorilor i-au luat Karma Chameleon, Culture Club, care are cele mai multe poziționări pe locul unu în aproape toate țările, Billie Jean, Michael Jackson, poziția a doua, What a Feeling, și ea o piesă arhicunoscută interpretată de Irene Cara, poziția a treia, Let’s Dance a excentricului David Bowie, locul patru și abia locul cinci pentru Every Breath You Take a lui Police. Toți artiștii cunoscuți au scos câte un exemplar cu compoziții proprii, și ca o scurtă paranteză, chiar dacă Toto nu se află printre ei, știți din istoriile povestite anterior că au fost principalii compozitori și instrumentiști la albumul Thriller.
Synchronicity din păcate este ultimul album scos de Police la rampă, încercările de a mai realiza încă unul după turneul de promovare s-au soldat cu un eșec. În martie 1984, la terminarea tuturor spectacolelor ținute cu casa închisă, Sting știa ce are de făcut. Ce l-a determinat să apuce pe drum de unul singur, în ciuda tuturor sfaturilor? Probabil momentul 18 August, Shea Stadium, New York. Făcând anunțul de mulțumire celebrilor Beatles pentru ,,împrumutul” locului în care au performat, considerând stadionul culmea cea mai înaltă pe care poate ajunge o trupă, un Everest al interpretării, decide că doar un început îl mai poate provoca muzical.
Revenind la album, aceeași amprentă filozofică îl determină pe Sting să trateze temele pieselor, același autor, Arthur Koestler, dar altă carte: The Roots of Coincidence. Numele este cules din teoria lui Carl Jung despre sincronicitate care apare menționată de Koestler între paginile acestui volum. Chiar dacă zvonurile n-au ieșit dintre pereții lui Air Studio, Monserrat, studioul care găzduise și precedentul Gost in The Machine, fiecare dintre cei trei a înregistrat în camere diferite. Sting în camera de control, Copeland în sala de mese și Andy între pereții antifonați ai studioului. Restul de adăugiri pe piese s-au făcut în Le Studio din Quebec, înregistrând doar unul singur pe sesiune. E de la sine înțeles că lucrurile erau înaintate. Albumul este însă indiscutabil un succes enorm. Nu ia trofeul cel mare pentru producere, acesta îi este suflat lui Police de Michael Jackson, dar Every Breath You Take surclasează Billie Jean de la distanță. Iată cele trei premii Grammy Awards: Song of the Year – Every Breath You Take; Best Pop Performance by a Duo or Group with Vocals – The Police; Best Rock Performance by a Duo or Group with Vocal – Synchronicity.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share