Ora de muzică 52

image

Dificultatea de-a alege o piesă sau zece preferate mă pune la grea încercare.
Tot ce-a scris Sting pare atins de perfecțiune, tot ce-a simțit pare din locul în care omenescul și divinul și-au dat întâlnire și-au trecut la noi și noi experimente, la inventarea unor noi spații cosmice, la căutări profunde în sufletul expandat la tot universul, la reformularea simțurilor. Există totuși câteva melodii cu totul și cu totul speciale de care sunt legat ca într-o frăție de sânge. Există și una de top în preferințele mele și sunt, după cum spune titlul, Mad About You. N-am ce face, trebuie să mărturisesc, ca de fiecare dată, că-mi vine să mă las de cântat, că mă simt mai ceva decât o furnică, că și de scris despre astfel de oameni mi se înmoaie pana de emoție. Există atâta tristețe în Shape of My Heart și Fragile cât pentru fiecare suflet însingurat, calitățile lui de ,,povestitor”, fiind recunoscut drept cel mai literat muzician, sunt dezvăluite cu atâta rafinament și calm în Fields of Gold, nimeni nu descrie mai bine ca el o plimbare pe bulevardul al cincilea în English Man in New York și e unicul numărător de respirație în Every Breath You Take.
The Police, prima stație în lumea muzicilor adevărate, un trio care se încumetă să spargă tiparele obișnuite în două chitari și o tobă și chiar reușește. Să obții în doar opt ani șase Grammy Awards și două Brit Awards nu e chiar o întâmplare dar nici ușor. Devine trupa cea mai vizibilă din al doilea val britanic în topul preferințelor americane de după Beatles, așa că într-un fel sau altul tot pe la giganții McCartney, Lennon, Harrison, Ringo ajung vrând nevrând. De altfel, cei opt ani petrecuți împreună, din 1977 până în 1985, par să fie anii în care un curent, un fior, o mână nevăzută să-i spunem, i-a îndemnat pe cei prezenți în linia întâi a compoziției pop-rock-jazz-simfonic mondiale să scrie piese de o frumusețe nemaiîntâlnitâ până atunci. Fac referire la toți cei pe care i-am descris înainte: Queen, Yes, Toto. Mai ales ultimii ani ai acestei perioade 1983-1985 și mă încumet să spun că sunt anii cei mai frumoși pe care i-au putut da omenirii muzele toate, cele nouă.
Ca să nu uit ideea, am găsit și legătura directă între Sting și Toto. Ea se leagă de apariția în filmul Dune a lui Sting care joacă rolul Feyd-Rautha, dar să revenim la acest neobișnuit trio The Police, poarta de intrare în lumea celebrității pentru Sting. Inițiatorul, Stewart Copeland, nemaiputând reface trupa cu care cântase, Curved Air și având numărul de telefon al unui ambițios basist, obținut în urma unui concert în Newcastle upon Tyne, entuziasmat de noua față a curentului Punk, hotărăște să pună bazele trupei The Police alipindu-l și pe Henry Padovani, un chitarist corsican. După întâlnirea și schimbul de telefoane, Sting se mută la Londra cu Last Exit și-l caută pe Copeland pentru un jam session, ceea ce probabil l-a determinat să abandoneze formația cu care își petrecuse ceva timp în urmă. Primul concert oficial The Police este trecut în dreptul datei de 1 Martie la Alexander’s în Newport, Wales, după care fac un tur prin pub-urile londoneze ca trupă de spate pentru Cherry Vanilla și Wayne County & the Electric Chairs. Primul lor single, Fall Out, este înregistrat în Pathway Studios din Islington în februarie 1977 și definitivat în Mai de Illegal Records. Cu Andy Summers, cel de-al patrulea membru al trupei, mai bătrân decât cei trei cu zece ani, unul dintre veteranii industriei muzicale, cei doi, Sting și Copeland se întâlnesc la propunerea lui Mike Howlett pentru proiectul Strontium 90 și cântă la reuniunea trupei Gong, fosta trupă a lui Mike la finalul lunii Mai și în cluburile londoneze sub denumirea The Elevators. Materialul strâns din acel concert dar și din cinci înregistrări de studio va căpăta numele Police Academy abia după 20 de ani în 1997. Apar pe album câteva piese ale lui Sting și restul ale lui Mike pe post de vocalist, cu toate că ocupația lui frecventă era de performer de chitară bas. Astfel Andy ajunge să ocupe locul de chitarist în The Police cu condiția ca band-ul să rămână în formulă de trei. Cu toate că a rămas impresionat de stilul de interpretare al acestuia, putând face lesne comparație cu Padovani care devenea aproape ineficient noilor impulsuri pe care Sting le căpătase de a compune, hotărăște împreună cu Copeland să meargă împreună toți patru la drum. După o lună de activitate, două concerte și o înregistrare, Andy le dă un ultimatum: ori el, ori Henry Padovani. Știți ce a urmat.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share