Zăngănele LXXXIII

image

După aventura scrisului de nimic, m-am regăsit printre gânduri datorită unei cunoștințe căreia i-am pătruns opiniile, cele care-l determinaseră să-și înșire păsurile ani în urmă. Ce vrei, stau lucrurile sub nasul tău și de multe ori, într-un procent cu perioadă 9 după 99 și virgulă, nu vezi nimic. Creierii te ignoră și te paște autismul pur.

Ca să vezi de ce nu este bine să practici partizanatul. Ești normal în limita fizică și psihică permisă. După câteva crochiuri realizate aidoma naturii care te înconjoară, începi să împarți lucrurile în două. La unele te strâmbi, altele te fardează cu încrețiri musculare perfecte trăgând de vârfurile buzelor spre urechi. Îți plac. De la surâsul nevinovat tinzi să dai năvală din plămâni unui ,,tii!” și-un ,,uite domnule că se poate!” articulat. Realizezi prima greșeală fiindcă tot ce fusese nelămurire și nemulțumire trece pe planul secund al nepăsării. Pixul tău contabilizează doar plusuri, minusurile le treci lesne de partea declarațiilor de război.
Nu ești mărăcine bătut de vânt care-încotro, ești printre privilegiații dinamicii. Poți merge sau sta după propria voință, poți așadar hotărî sub patronajul definitivului cine este cel de lângă tine. Nu te grăbi să-l așezi la inimă brusc sub imperiul primei impresii, lasă-l să se dospească în oceanele irișilor, pune-i la borcan aromele și când l-oi scoate pentru vreo găteală de sărbătoare, defilează cu el până în pânzele albe. Despre un om nu poți spune decât bune și rele, oscilarea între ele este ori o stare de confuzie, ori lipsă de educație. De educație socială, altfel ce-ar fi fost politica fără ea? A ști să verifici integritatea este operațiunea cea mai de preț pentru orice acțiune viitoare, este atât de exactă înșiruirea asta de calcule încât propozițiile ,,oricare” și ,,atunci” nu pot conduce decât la o singură concluzie, cea corectă. Confuzia cea mai gravă se produce când amesteci fapte și oameni. Pui insului în cârcă două canciocuri de ciment și-l faci prim secretar, semnează două hârtii europene și-l faci proprietar pe satul dintre vii. Până la a-i prinde la rever trandafiri și insigne de cetățean onorabil, ia-l la bani mărunți în sine și descoase-i fiecare ață pe-ndelete.
Nu pot să cred în povestea ciolanului decât dacă cel în cauză are astfel de manii anterioare și nici în lemele situațiilor ce reies din ocuparea unei funcții cu conotații publice. Nu există nici condiționare și nici reciprocitate în caracterul unui individ oricare, oricum s-ar numi și orice ,,înălțare” în grad s-ar face pe scara de valori a semenilor săi. O să fiu fest și onest până la capăt. Nu te băga în troacă, riști să te mănânce porcii, deci nu afirma una azi și alta mâine, n-o să obții decât un vot de blam pentru afirmațiile entuziaste de odinioară și cele ,,la din contră” de ieri. Cum nu mă înșel decât în rare cazuri, a fost nevoie doar de două ore de nesomn, două de profundă cufundare în refacere și cinci mesaje private după, o pauză între două sforăituri cuprinse de relevanță.
Aș fi putut zice că ,,X” a scris despre ,,Y” de bine. Nu peste mult timp a îndoit siguranța și tot pe un ton de încurajare a încercat să scuze micile carențe, vizibile cu ochiul liber și să mai dea o șansă credinței în el. Când sorții au decis că Gioconda cea preafrumoasă, ,,Y”, era doar o schimonositură de babă unsă cu toate alifiile, ,,X” a luat din nou pana și i-a aplicat o tușă scatologică, fără menajamente, fără un bilanț al propriilor afirmații, de altfel necerute nicicum, de-un pionerat al avântărilor inexplicabil. I-a tras o spoială cum numai pe la sate mai întâlnești, o cromatică în ton cu balega  de cal adunată pentru o tencuială populară de mur. Aici intervine factorul ,,Z” sau elementul neutru, cel care în combinație cu ,,X” nu poate da ca rezultantă decât un mare zero, factorul de anulare prin combatere. Stând la poli opuși, cei doi chibiți de jumătate de adevăr, umplu opinia publică în formare cu particularizări inutile, cu epitete și denigrări la aceeași adresă doar pentru a asigura cvorumul necesar înălțării și decesului politic.
Artificiala ierarhie, cea care pune ordine în forfoteala socială, poate fi ignorată, poate fi eludată în beneficiu tău fără repercusiuni asupra celorlalți, poți face notă discordantă fără un afect pregnant la nivelul unui bun mers, fără aducerea nației umane în prag de colaps. În definitiv, dacă nu semeni ură, nu culegi război. Nu-ți poate fi cineva simpatic și peste noapte să-l antipatizezi definitiv. Este nefirească unei minți cerebrale o astfel de labilitate.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share