Ora de muzică 43

steakhouse2f2007

Parcă-s făcut din neam de răzgândac! Când să zic hop c-am terminat, am găsit prin traistă câțiva.

Nelipsiți de la masa cu ,,jucărele”, tehnicienii sunt cei care ajustează și fac sunetul să sune ,,de cristal”. La pupitrul de la care s-au dirijat înaltele, mediile și joasele, efectele și volumele pentru Falling in Between au stat cinci ingineri de sunet, un mixman și un tip, cel care dă retușul final produsului, care face masterizarea. Dacă tot suntem la capitolul ăsta o să fac o schiță a fișei postului fiecăruia dintre cei angajați să dea un sunet echilibrat ascultătorului. Primul în lanțul ,,trofic” muzical este cel ce stă la mixer. Deschide canale, rotește potențiometre și le gliseasă, ajustează pozițiile microfoanelor, spune start și stop muzicienilor aflați după geamul ce îi separă. Inginerul de sunet se ocupă de toate aceste nimicuri. Mixman-ul este cel ce pune laolaltă tot ce s-a înregistrat și încearcă să aducă materialul la suprafață, aduce melodia în stadiul de lucru aproape finit punând în concordanță voci și instrumente. Ultimul responsabil de materialul sonor este cel care se ocupă de masterizare, proces final axat pe cel puțin patru coordonate: ajustarea frecvențelor, compresie pe frecvențe, limitarea semnalului și spațializare a sunetului. Există aparaturi speciale pentru toate acestea, dar și specializați, trecuți prin ciurul cursurilor stricte din facultăți. Să-i și numim. Trei dintre ei nu mai au nevoie de prezentare: John Jessel, Phillip Sousan și Simon Phillips. Steve Barri Cohen nu este doar inginer de sunet aflat la timona înregistrărilor lui Billy Idol, George Benson, Chicago, Boz, ci s-a ocupat și de fotografii de album pentru Dan Israel în două rânduri. Absolvent de facultate cu o diplomă în teoria și istoria muzicii, a început cu pianul și oboiul, la 14 ani a trecut pe bass, instrument cu care își pierdea cu diferite trupe cinci, șase nopți pe săptămână cântând în baruri. Alăturarea de trupa The Units între 78 și 83, și perfomarea în concertul celor de la The Police le aduce un contract pentru deschiderea concertelor trupelor mari din partea de nord-est a Statelor Unite și un album sub denumirea Fear of Strangers sub tutela lui Miles Copeland. După mutarea în New York câștigă un prețios premiu oferit de revista Musician Magazin în 88 împreună cu Lonesome Val pentru cea mai bună trupa fără nume unde i-au avut în juriu pe Elvis Costello și Mark Knopfler. Dupa ce a lucrat o perioadă contabil și a prestat muzical în nu se știe câte trupe, Steve a fost contactat de Linda Goldstein, managera lui Bobby McFerrin care l-a cooptat pentru un post de asistent, oferimdu-i mai târziu postul de vicepreședinte al companiei Original Artists. Capătă astfel lecții prețioase despre industria muzicală mai ales din succesul piesei Don’t Worry Be Happy care a vândut în doi ani 15 milioane de , măreste numărul de artiști existenți cu nume prețioase printre care și Laurie , David Byrne, Bela Fleck and the Flecktones și Dianne Reeves. Experiența de nouă ani la Original Artists conduce inevitabil la fondarea propriei companii: Music + Art Management. Se poate lăuda cu îndrumarea și managementul câtorva cariere importante: DJ Spooky That Subliminal Kid, Carl Hancock Rux, Bijay Iyer, King Britt și Haale. De asemenea asigură de pentru producătorul Stewart Lerman și chitaristul Steuart Smith component al trupei Eagles. Pe lângă toate acestea îl veți găsi în lista de colaboratori pe albumele acestora dar și multor altora ca instrumentist cântând la armonică, bas, chitară, vocal, dar și în rol de orchestrator, director de lumini, operator, director și producător de material video.

Steve McMillan, cel care a mixat întreg materialul de pe Falling in Between este un ,,monstru” în materie de inginerie de sunet. Curios ca de fiecare dată să văd câți artiști mari a putut strânge în portofoliu, numărând am constatat că din 1978 încoace a fost prezent pe 174 de albume. Scriu doar câteva nume: Enrique, Ray Charles, , Yes, Boz, Celine Dion, LeeAn Rimes, Mike Oldfield, Ozzy, Shania Twain, Tina Turner, Boz, Patti Austin, Eros Ramazzotti, Rod Stewart, Belinda Carlisle, Vonda, Seal….

Finaly, cum ar zice americanii, îl prezentăm pe Stephen Marcussen, cel ales de Toto pentru definitivarea materialului audio. Născut în Zimbabwe, crescut în Anglia și plecat în Los Angeles. Ca să n-o lungim prea mult, din dorința lui de a lucra în industria muzicală, a început cu un post de portar la studioul 55 unde Richard Perry era producător de la care a ,,furat” meserie din postura de gopher, nu mă întrebați ce înseamnă că nici google-ul n-a tradus, și apoi din postura de asistent. Atât vă mai aduc la cunoștință: în 20 de ani de carieră a reușit să masterizeze materialele lui Aerosmith, Stevie Wonder, Paul McCartney, B.B. King, HIM, The Pretenders, Beck, Counting Crows, Solomon Burke, Smashing Pumpkins, Willie Nelson, Rod Stewart, Kirk Whalum, Love Club, World Entertainment War, Sevendust, Red Hot Chili Peppers, Prince, Nirvana, Don Henley.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share