Zăngănele LXXII

before-695022_640

Teoria mea veche tinde să fie demonstrată. Privind pe cei din jur nu e greu să scoți la iveală asemănările și deosebirile.

Mai ales asemănările. Ele îți sar în ochi fără mare efort. Aveam dreptate deci să identific cu ușurință chipul bărbatului în al femeii cu care împarte și bine și rău, și abstinență și amor. E în legea firii ca gazda de seminție să împrumute din caracterul cultivatorului și chiar dacă nu există un certificat de atestare umană pe numele telegoniei, eu tot cred, și nu sunt singurul adept, că există o legătură între doi soți finalizată nu numai cu externalizare ci și cu modificări interne. Observația lui Aristotel este mai mult decât pertinentă și n-ar fi trecut de banala ,,curvăsărie” înfierată așa de obrazul pătat al deținătorului de nevastă dacă ochiul anticului grec nu s-ar fi gogonat a revelație. E simplă ,,presupunerea” iluminată. O muiere care a fost gravidă și a schimbat apoi partenerul de pat sau o văduvă care de bucurie ori nu, sau de singurătate, a ales să înceapă activitatea cu o nouă achiziție bărbătească, poate avea surpriza ca parte din ,,extrasele” fostului să fie folosite la următoarea producție maternă.

Acum să nu se creadă că sunt schimbări majore în fizionomia și caracterul celui transformat, n-o să faci dintr-o femeie frumoasă un monstru precum cel cu care s-a însoțit cu sau fără legitimație și parafă dublă și nici din una balcâză o prințesă sau top model. Departe de mine un astfel de gând. Un neg ca al lui Ion, un fir de păr pus în cine știe ce por de zici că e al lui Gheorghe, un gest, pot pune pe gânduri și bat-o vina de înțelepciune populară dacă nu conține adevăr sută la sută și în cazul ăsta. Parcă nu e de ici, de colo să te știi neam pe bune cu cel care i-a mai trecut pe la făcătoare soției, tu ești unul, ea vine cu moștenirea de mici părți adunate de la ceilalți. De aceea vă doresc o viață curată, una cu partener unic, ales pe sprânceană, nu în fuga calului la prima aprindere de bujie. Vă sfătuiesc să țineți ochii mari și să ,,nu beliți fasolea”, să vă gândiți atât la actualul, dar și la viitorul posibil candidat. Pentru asta este bună sinceritatea.

Fiecare bărbat este tentat să întrebe odată și odată câți ,,prieteni” a avut aleasa inimii, întrebare care ar trebui să vizeze exact telegonia și nu numărul de coarne virtuale puse anterior cu bătaie virtuală în viitor, posibilele ,,ieșiri” din fire ale progeniturii. Mulți ,,ne-am” trezit afirmând: ,,Parcă te-a făcut altul, nu eu!”. Îngrijorați de această teamă viitoare ați încercat și voi interogatoriul ăsta. Chiar dacă n-ați primit răspunsul corect sau exact, confirmarea vine să liniștească oarecum animalul gelos din voi. Și totuși. După o perioadă de liniștită incertitudinea mai clocește câțiva puișori de neliniște și creează viziuni fantasmagonice exact când ți-e lumea mai dragă. A te vedea pus la comun cu alt bărbat, chiar și-așa după toate deconturile partenerei, te așează în situația unui menaj multiplu și a împărțirii tronului de paternitate fără posibilitatea unui recurs, unei reeditări pe curat a propriei creații. Oricât de oarbă ar fi iubirea, oricât de orb ar fi momentul suprem al satisfacției, nu poți să nu te vezi la un moment dat alături de toți părtașii la încercările de proceere ca într-o veritabilă orgie. Cu fantoma inofensivă a defunctului, în cazul văduvioarei, te mai poți întâlni în vis, dar ce te faci cu cei care încă bântuie drumurile vii și nevătămați?

N-am înțeles niciodată chestia asta cu dragostea de-o noapte de dragul pur al plăcerii carnale la întâmplare. N-am putut înțelege nicicând cum doi , după o împreunare ,,dumnezeiască”, se pot privi a doua zi ca doi străini.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share