Zăngănele LXVII

inundatiile-din-romania_e6c9c9cad227cc

 

Am avut și eu un fix. Mi-am aruncat privirea peste întinderea urbei din vârful caselor și mi-am ales cu noroc împărăția peste care urma să domnesc.

Așa se și spunea unui om cu casă, cu plecăciune de salutare, cu ponderare în gestică și faptă, domn. Ce-am zis: ,,Să fie până acolo, nu încolo de, aproape de, pe o stradă între….”. A fost să fie la fel ca locul pe care voievozii își construiau fortărețele în fața cotropitorilor de neam și țară, înalt. Știu că nițică apă este bună la orice, ales în preajma jumătății de și finalului de iulie, așa că mă simt cel puțin domnitor privind de la ferestrele castelului bruma de baltă ce zace la poalele meterezelor din colțurile de est și miazăzi. Știu că am calculat extrem de minuțios poziția. Nici zgomot dar nici liniște, nici soare dar nici umbră, nici aglomerație dar nici pustiu. Sunt așezat exact unde trebuie. Chiar inundată strada, le-ar trebui puhoielor un metru și douăzeci ca să ajungă la gleznele fundației casei așa că nu-mi fac griji ca alții. Prin fața gardului dacă trec doi, trei pietoni pe zi. Am norocul de a fi megieș cu un trotuar deteriorat în proporție de 90 la sută de la colțul în care se intersectează Lalelelor cu Păcii, până la statuia lui nea Bagdad. Nu mă ninge, nu mă plouă! Nu trec nici campaniile electorale prea des pe un tronson de stradă aproape pustiu. Pentru cine să înceapă logoreea și cui să lase o brichetă roșie sau portocalie? Unii nu fumează de fel, iar restul și-au făcut mutație definitivă la cimitir, lăsând perorația în grija preotului care nu știe decât politica sfântului duh.

Dar ploaia are și beneficii. Aduce mălaiul de toate zilele, pâinea cu amelioratori, mai pune-o vișină pe masa iernilor lungi și apasă frâna traficului de raliu între intersecția despre care vorbeam și linia de finiș de pe Balta Albă pe timpul potopurilor lui Noe. Anul acesta n-am văzut nimic din ruperea de nori, ropotului zgomotos năpustit pe seară i-am pus antifoane și m-am prefăcut că nu-l aud. ,,Micul prăpăd” lăsat în urma furiei naturii, cu toate că unii susțin că e semn de la de pedeapsă și tot aceiași afirmă această ipoteză și în caz de secetă, cică e lumea rea, nu a fost mai dihai decât cel de la aceeași dată din 2014. Bălțile instant au fost după tipar idem, blocajele fraților șoferi nemulțumiți că nu pot înainta patru ori patru încă cinci metri până la parcarea din spatele blocului parcă trase la indigo, bețele de desfundat canalizări din producție nouă, oamenii neschimbați, impasibili, belind ochii la un îndrăzneț făcând de servici la spiritul civic, cu mâinile în sân.

Chemările patriotice sunt de , n-ar mai urni azi nici pe cel mai fruntaș și mai zelos de pe atunci. Tovarășul de ieri privește domnește de sus, de la etajul patru cu credința că palierul lui ține loc de superioritate. Te ferește de inundație dar nu și de prostie și aerul inspirat la presiune mai ridicată cu doi coți de la nivelul mării nu desteaptă. În detrimentul chemărilor colegului meu vă rog să nu contactați nici un consilier , nici o persoană responsabilă sau iresponsabilă de repercursiunile unor fenomene ciclice, vor da oricum din umeri a neștiință și neputință. Lucrurile de întâmplă de la sine și au parte de rezolvare în spiritul echității și compensației.

Partidele mor pre limba lor!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share