Zăngănele LXVI

casa-de-marcat-nunta-500x350

Nu v-am povestit cum am ajuns maestru, nicidecum singuratic printre contemporani, a nimic știutor.

Am străbătut cale lungă ca să obțin titulatura pe care abia o folosesc câțiva dintre cunoscuți, vreo doi cu stimă, vreo trei în mare bășcălie. Dar să vă povestesc. Nu făcusem zece ani și mă cotropiseră aclamările. Săli de spectacol, învoiri de la ore, indulgențe neavenite și priviri și de un fel și de altul. Fără vină am crescut, nu foarte mult, și m-am trezit de la juniori unu, la echipele cu speranță de seniorat, dar eu puteam o bucată și mie mi se cerea totul. De la mica vedetă locală am trecut la ,,pe la muzică nu se trece!”. În ciuda părinților și aparențelor am devenit ucenic afiliat la breasla cântătorilor de nuntă cu normă întreagă, jumătate sau de trecut la muncă în folosul exercițiului. Râca, râca am ajuns de la ,,Bă” la…. Dar mai este până acolo.

Așa începe orișicare. ,,Hai tatică.”, ,,Te învățăm noi.” și te urnești încetișor, fără o școală anume, cât să pătrunzi într-o ligă în care seminția lăutarului era perpetuată din tată în fiu, printre încrengături de neamuri și clanuri care își știu lecția bine până la primul păhărel de țuică. De docilitate ai nevoie, de urechi ciulite și ascultătoare de asemenea, de putere cât să treci o noapte și o zi. Trăind cu ei un sfârșit de săptămână afli lucruri nebănuite. Cum ciripesc două vorbe într-o țigănească necum pură, cum se bea, cum se cântă o horă și o sârbă și cum ești tu ,,rumân” ,,apreciat” pe la spate. Afli basme de necrezut despre epopeile mersului la nuntă, despre trei zile de ritual respectat ,,drăcește” pe timpul mamii mari, despre ,,plata în natură” pe care mocanii și câmpinenii o înghesuiau în trei săcotei de cârpă. Când scăpai din mâna lor puteai afirma ,,Trăiesc!”, căci precum voievozii, angajamentul ținea loc de stăpân și avea drept de viață, moarte și bătaie dacă nu te executai la simpla strigătură ,,Cântă, bă țigane!”. Sitele prin care m-am cernut m-au adus însă la starea de om liber și stăpân pe voința de-a face pe plac, muzical vorbind, mesenilor veniți să dea un șut în viață celor doi noi ființați însurăței. Voi, cei cărora mă adresez, ați participat măcar o dată la o nuntă și în mare știți cu ce se mănâncă. Neamurile trebuie să facă act de prezență, că vor, că nu vor, măcar c-un plic în care sunt strecurate niște parale. Înainte nu exista plic, era nevoie de un curier printre mese care să facă oficiul de gazdă și pe trâmbițarul numelui, poreclei la nevoie, rangului și sumei pe care darnicul o punea la bătaie în jocul de ruletă. Ruletă fiindcă boabele numărate erau la ghici. Ziceai că-ți vin 200 și te trezeai cu 150, mulți dintre ei plătitori de duzină, pagubă și nu câștig. Plusa nașul de amețea sala, se scormoneau nuntașii în buzunare de mai mult și așteptau neamurile care-și mai dădeau în petic. Dacă nu era cu punga nunul la strânsură, stătea cu pixul în mână și punea cifre de confruntat la adunarea generală. Până la urmă și nuntașii erau mulțumiți, mâncați, băuți, rămăseseră și cu o sută-n patrimoniu pentru că oferta scăzuse vertiginos până la ei și-și făcuseră și datoria.

A, asta nu știe fiscul! Păi nu vă însurarăți și voi domnilor? Nu vă spusese ăl bătrân că de-aia au venit restul de vă ,,mituiră” cu suma de vă intră în visterie? Veniți acum după ce fiecare sau doar unii sunt cu socoteala la final, când sunt la ultima strigare care să-i elibereze de șirul de datorii întinse ca și creditul pentru locuință pe 30 de ani? Numărați numai unuia datoria către stat uitând că e un simplu împrumut pe perioadă nedeterminată? Da ăluia de cotizează la bunăstarea unei familii nu-i trântiți și lui o deducere? Că de, dă, nu ia!

Închei apoteotic: Maestre Fulgerică, muzica!

Sursă foto: defecti.ro

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share