Zăngănele LXV

11060458_1397173967266615_4876182194408955287_n

De curând m-am îmbogățit. Am pus deoparte clipe prețioase pentru partea numărul doi din viață în folosul uzului personal. Am speranța că nu le voi irosi de-acum înainte pe tot felul de prostioare prinse din ca acum 25 de ani.

Pe atunci înghițeam toate dulcegăriile, drăcoveniile, noutățile vechi de cel puțin zece ani dacă nu de o juma’ de veac, reclamele idioate, propunerile de câștig, sketch-iurile fumate, mai prost jucate ca pe timpurile cenzurii, putorile trecute la lumea celor cu +18, verva parlamentară începând cu Dinescu și terminând lamentabil cu un părinte de Igaș agramat, beleam ochii tumefiați până când ajungeam ca puricii Tv să mă sărute. Așa se face că primul și ultimul lucru într-o zi era să deschid și să inchid televizorul, devenise un viciu de care nu puteam scăpa defel. Mă lăsasem de țigări, trecusem băuturile la ,,de admirat în vitrină”, cafeaua nu-și mai avea rostul, dar televizor ba. Când să zic ,,hop c-am scăpat”, se înfigea unul cât căpățâna de porc, ocupa ecranul și debita fantasme pentru mințile mele încă necernute de neghină. Se nimereau unii să-mi vândă cuțite care taie făcălețul, să-mi facă program ca la carte, a se citi horoscop, pe ziua aceea, să-mi prezinte violuri feminine de tip mumifial, să facă prestidigitație cu imaginația mea uneori bolnavă de dus la spitalul gândurilor pierdute.

Cine să stea atunci să numere undele prinse de antenele cu sau fără parabolică sau televizoarele deschise? Furnizorul de energie electrică? El nu putea să-și cuantifice kilowații irosiți prin branșare directă la stâlp darămite 100 de wați haliți de tri-colorul RGB și ce interes ar fi avut? El încasa, încasa și iar încasa. Cu haz de mari posturi s-au inventat televiziunile de cartier, de capitală și naționale, dar cui să emită și cum? Întinde cablu, angajează om să verifice funcționarea și distribuie. Aceeași rețetă: cartier, capitală, național. Bâlbele și dislexia s-au ridicat cu pretenții de audiență, au purces în a-și aroga drepturi și poziții. Clasamente, bilanț contabil de încasări și venituri (trăiască inventarea reclamei), premii Aptr, internaționale…. Tvr-ul inventase revoluția și mitingul în direct, ProTv-ul știrea de la ora cinci, Realitatea războiul din Irak, Antena nimicurile de tot felul, pardon, parte din divertisment. Calcule procentuale, conflicte. Că a mea e mai mare, că a mea e mai lungă, că a mea e mai urmărită, că a mea e mai câștigată. Laudă-mă gură că de-aia-ți dau salariu!

Câte titluri evazive, câte incitante, câtă dezamăgire! Iată, și eu mai privesc ca idiotul crezând că este suficient să deschizi o pagină de și că ,,auditoriul” a și făcut pasul răsfoirii articolelor. Himere! La fel și cu televizorul. Gospodina și l-a montat ca să aibă ce zumzăi peste nivelul zgomotului de fiertură din oală și prăjelii din tigaie, pentru consumatorii de este doar un motiv de-a ridica nivelul discuției peste numărul de decibeli emiși de difuzor, pentru țațe și moși un aparat de măsurat dacă mai trăiesc ori nu. Mulți însă nu înțeleg că obiectul ăsta audio-video nu reflectă realitatea înconjurătoare nici cât Negru sub unghie, că scenarita este un mod de influențare păcătos (!), un vis fără realizare, o speranță pierdută pe calea undelor. Creează nemuriri de moment și dezamăgiri impersonale. Cerșește empatie și dăruiește goliciune sufletească. Împarte pumni și vrea să culeagă zâmbete și aplauze frenetice. Înspăimântă și-și închipuie că reacția va fi retractilă. Scuipă și linge. Adulmecă și amenință. Incită și agită. Pornește răzmerițe de celuloid digital. Exultă din te miri ce. Aburește și excită. Adoarme.

Un bun exemplu că unii își răcesc gura degeaba este cea ce-mi este aproape în viață. Pentru ea televizorul nu este decât un motiv bun pentru un somn odihnitor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share