Zăngănele LXI

LXI

 

zanganele 61

Dat fiind faptul că informațiile curg în neștire și n-au o logică firească ci aleatorie, nici eu nu mă prind în hora legilor normale și vă informez în partitură de autor după cum, mă citez, ,,îmi vine”.

Prostia asta de mică expresie m-a făcut să decad în ochii mei la interviul pe care acu’ vreo două luni l-am dat în fața râmnicenilor, celor ce s-au nimerit în fața Tvsat-ului curioși să-mi asculte prostiile debitate. Bine că n-au fost prea mulți, altfel mi-ar fi crăpat obrazul pentru momentele de ,,răscruce” verbală la care m-am supus. La fel pot spune și despre alții, de aceea m-am dat de exemplu pentru ,,așa nu”. Prefer clasicul noului, inovării de dragul unei ieșiri la rampă ce-ar putea produce ridicări de sprânceană curioasă. Prefer să vizionez un film porno decât o șleahtă de ,,mari actori ” conduși de regizori vizionari care-i despoaie pe scenă, în văzul lumii, cu șnurulet pe… și funtiță la…. Nu știu ce stare, chiar imaginativă, ar putea să-mi inducă un sân lax atârnând unei actrițe sub privirile consternate ale partenerilor de sală, plătitori de bilet. Voi nu v-ați simți ca în fața unui bordel afișând femei expirate la margine de mahala? Ce-ar putea să trezească în mine decât silă, lehamite și nicidecum un plus de spirit, un plus de pe care să-l adaug celorlalte cunoștințe de calitate. Pentru ce să populez un scaun în lojă când pot foarte bine urca în mașină, nu a mea fiindcă nu am, și am posibilitatea să privesc chipurile hidoase, negre din născare, trupurile înflăcărate de arsura soarelui de pe marginea șoselei, să le ,,admir” gesturile diverse, lascive, cu du-te-ncolo, mai complexe decât orice arătare pregătită la Iatc-ul, văd, în derivă. A ajuns curvăsăraia, gâlceava, traiul la marginea civilizației model pentru omenirea românească și ne văităm că tinerii, inclusiv puștii serbați mai ieri, de 1 , apucă drumul pierzaniei și deșertăciunii încă din fașă. Au ajuns bețivii, toantele, proștii și dizabilitații din motiv de bășcălie, pur națională, model pentru o societate și așa în plină eșuare și în prag de colaps. Ghețar îi mai trebuie, victime are destule! Nu mergeți, nu priviți, nu ascultați! Toate sunt toxice. Dezavuați prin neprezență astfel de manifestări de rău gust!

Mariusică se zbate degeaba, alt parc nu se va mai face pentru că nici nu este nevoie. Crăcile copacilor ce țin de umbră spațiului dintre Primărie, Bancă, Clubul Copiilor și fosta Circă sunt în proces de îmbătrânire galopantă. Două roabe de nisip, zece kilograme de plastic și un metru cub de lemn finisat nu fac obiectul lui. În primul rând nu aveau ce să caute acolo. Parcul este apanajul îndrăgostiților, al bătrânilor veniți să-și amintească timpuri imemoriale, liniștii, poeților…. Ce să caute larma haotică de copil? Pentru ei se putea aronda un cu toate accesoriile necesare unui loc de joacă în altă parte, locuri erau destule. Lor atât le trebuie. Să-i amesteci cu ceilalți nu se cade. Nu afirm segregarea, dar parcul rămâne o oază de calm, de reverie, de simțiri extrasenzoriale…. Se impunea măcar un echilibru. Ca pe timpuri. Glasul de copil te făcea să tresari și tu și ea, îndrăgostiți, să purtați același gând al unei nopți de dragoste, al procreării unei vietăți din iubire pură. Piciorușul alergând, buclele aurii sau de abanos furate cu privirea în treacăt schița zâmbete și nu strâmbături și renunțări la a mai vedea parcul un loc de recreere. La ce bun să mai cauți intimitate pe vreo alee când larma îți distruge orice încercare de pătrundere în sine? Așa poți bine mersi să ieși pe geamul balconului de la bloc și să auzi toate sunetele posibile fără să te mai deplasezi. De bine, de rău, când nu-ți convine, bagi capul înăuntru, separi fonic cele două lumi și te așezi în pat cu ochii la ecranul televizorului.

Și nu s-a schimbat mai nimic. Ieri erai întâmpinat de drăcuielile și înjurăturile pornite ca din ușă de cort ale sămânțăreselor pornite pe drumul concurenței, azi…. Dar uite că prin alte părți și țiganii s-au civilizat, cică, și-au făcut mare cor mare din șase gabori, doi români, un dirijor și-un instrumentist, interpreți de adventistă în limba de baștină. Că pe bulibașul grupului îl cheamă Iancu Gabor, asta este altă poveste.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share