Ora de muzică 34

toto muzica

Pe lângă muzicienii de studio făceam referire ca număr de statistică în episoadele din urmă la cei care au stat în concerte alături de diferitele nuclee . Să punctăm întâi….

Albumul cu număr opt Kingdom of Desire, aduce cu sine despărțirea de Jeff. Reprezintă și un moment de cotitură privind preluarea rolului de solist vocal de către Lukather, dar și noi colaborări pentru realizarea lui. Nu lipsesc percuțiile lui Lenny Castro și Joe Porcaro, dar și ale lui Jim Keltner, protagonist pe Fahrenheit și Chris Trujillo, membru și el ca și Lenny în The Lobotomys. Părțile de saxofon de la Never Enough sunt executate de veteranul Don Menza, unul dintre apropiații lui Leonard Cohen dar și altor nume grele din jazz și nu numai, tatăl tobarului trupei Megadeth Nick Menza și Gary Herbig, la prima colaborare cu Toto în studio, dar nu un necunoscut. El a fost unul dintre membrii orchestrei The Percy Faith Orchestra and Elvis Presley dar și unul dintre instrumentiștii care l-au însoțit în turnee pe David Benoit, pianistul de jazz american. Nu putea sta deoparte Steve Porcaro dând o mână de ajutor prietenilor la claviaturi, John Jessel cu sintetizatoarele și o pleiadă de voci adiționale executate de mai vechiul colaborator Richard Page, mai noii Phillip Ingram, Fred White, Alex Brown și Angel Roger pentru Don’t Chain My Heart, Steven George pentru How Many Times și Bobby Womack la She Knows the Devil. Încă o apariție vocală pe acest ,,regat al dorinței” în persoana lui John Elefante, o altă figură marcantă, poliinstrumentist, membru al trupei Kansas în perioada anilor 1982-1984, la piesa Gypsy Train.

Uf! Să trecem la lista cu ajutoarele de scenă. Pe Tom Kelly l-ați auzit cu apariții vocale pe primele discuri Toto, dar în concerte cântă și la chitară și în particular face echipă de top cu Billy Steinberg, amintit și el în urmă, cu care a scris cel puțin două cântece celebre: True Color pentru Cindy Lauper și Like a Virgin al Madonnei.

Despre Keith Landry n-am găsit prea multe, însă într-un interviu acordat în 2005 povestește câteva lucruri despre turneul din Japonia la care și el a fost parte, despre intrarea lui pe ușa celor de la Toto și pune la dispoziția reporterului câteva primplanuri cu tinerii Kimball, Steve și Jeff Porcaro, un Lukather căruia nu-i dai mai mult de optsprezece ani, același bărbos Paich și Hungate. Vă recomand citirea articolului, chiar dacă în engleză. Veți descoperi întâmplări haioase la care doar muzicienii adunați grămadă pot visa.

James Newton Howard nu mai are nevoie de nicio prezentare. Există cel puțin un film din cele pe care le-ați urmărit, dacă nu mai multe, în care acest muzician, dirijor, compozitor și producător și-a pus amprenta pe coloana sonoră. Sunt în portofoliul lui peste o sută de filme, dintre care 36 nominalizate la premiile Award Academy și șase câștigate net.

Timothy B. Schmit se numără printre vocaliștii cu daruri naturale și astfel de calități l-au recomadat pentru colaborarea lui din 1982 cu acest band. Venea de undeva totuși, fusese basistul și vocalistul trupei Eagles după reputatul Hotel California din 1977. A trecut și el cam pe la aceleași uși ca și membrii Toto: Boz, Henley, Richard Marx, Ringo Starr All Stars Band. Albume solo….

Doar unul pentru azi. Jon Smith, saxofonist și ajutor cu vocea în același an 1982 și parte pe vestitul album Toto IV. Dar nu numai lor le-a fost apropiat și colaborator. Maffay, Dobbie Brothers, Sarah Vaughan, Albert Collins, Eddie Winter, Randy Newman și alții sunt beneficiarii interpretării saxofonului tenor al lui Jon.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share