Ora de muzică 28

simon frontOK

Vă anunț că am găsit un muzician mai năzdrăvan decât toți cei prezentați până acum. N-aveam cum să-mi închipui că un toboșar, evident foarte talentat, să dea dovadă de virtuozitate și pe alte instrumente.

Deh, mental de român! Mai ieri mă apostrofa colegul Sticlă că am învățat o mulțime de instrumentre și la niciunul nu știu să cânt bine. Dacă mie îmi poate reproșa pe drept acest neajuns, lui Simon Phillips n-are cum să-i impute nici măcar o notă. Am rămas uimit și mai să fluier la finalul unei piese de 12 minute și ceva de pe albumul Symbiosis, cel de-al treilea disc solo din 1995, ca în sălile cu reprezentații de muzică jazz, dar eram în casă și singur. Primul album, Protocol, din 1988 este de One Man Show. Tobe, chitări, claviaturi, bas și secvențe audio. Am rămas cu gura căscată! Atâtea armonii sofisticate, atâtea părți solo complicate, atâta dinamică! Nici nu se putea altfel! Cântă de la 12 ani, prima lui trupă, Dixieland, avea ca lider pe tatăl său Sid și i-a dedicat patru ani. După, a urmat ,,prăpădul”! Șansa apariției în muzicalul Jessus Christ Superstar, în 1976 înregistrează cu trupa 801 două discuri: Listen Now și 801 Live. Primul pas mare îl face in 1977 când îl înlocuiește pe Alan More pe albumul Sin After Sin al lui Judas Priest. Până în 1992 când i se propune să se alăture pentru promovarea pieselor de pe Kingdom of Desire al lui Toto, Lukather mărturisind că a fost unicul contactat pentru postul rămas vacant în urma decesului neașteptat al lui Jeff, Simon este participant activ și ca instrumentist, autor, coautor, producător și inginer de sunet pentru numeroase nume foarte cunoscute în zilele noastre. A fost Jon Anderson, Anglia e mică, în 1980 și 1982 pentru Song of Seven și Animation. S-a alăturat lui Jack Bruce Band pentru albumul How’s Tricks lansat în 1977. 1980 – Jeff Beck, Mike Rutherford și Michael Schenker Group. În 1981 a făcut trei ,,victime”: Trevor Rabin (Wolf), Maxus (Maxus), plus PHD cu albumul eponim. 82 – Toyah, două albume. 1983 – Mike Oldfield…. Mulți și multe! The Who, Tears for Fears, Garry Moore, Big Jim Sullivan, Pete Townshend, Big Country. Nu puteau lipsi Los Lobotomys și proiecte ale lui Steve Lukather. Whitesnake, Jack Bruce, David Gilmour, Frank Zappa. Colegii Brian Eno și Phil Manzanera din 801. Duncan Browne, Bonnie Tyler, 10cc, Mick Jagger. Joe Satriani. John Wetton, Juan Martin, trupa Asia, Stanley Clarke, Jimmy Earl, Derek Sherinian, Nik Kershaw, Gordon Giltrap, Camel. Jordan Rudess de la Dream Theater. Jimmy Page, Eric Clapton, Steve Winwood. Hiromi Uehara. Pentru Toto a fost mai mult decât un coleg. Ei îi spuneau Si-Phi, și în românește i-am putea spune Fantasticul, dar era mai mult decât atât, era un guru al ingineriei de studio. Dovadă stau cele două albume Through the Looking Glass și Falling in Between și câteva dintre live-urile de după acestea. A hotărât să se dedice carierei solo în 26 ianuarie 2014. Nimeni nu i-a purtat pică, toți colegii din Toto spun că au fost onorați de o așa mare prietenie.

Ce-a mai făcut de atunci? A tot cântat, a mai adăugat un Protocol la cele două anterioare, la Force Majeure, Another Lifetime, Out of the Blue și Vantage Point. Și cântă foarte bine!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share