Ora de muzică 25

jeff-porcaro-10

Despărțirea de un prieten lasă întotdeauna urme și moartea lui Jeff Porcaro, prematură, a fost desigur grea pentru toți.

Medicii au dat vina pe droguri. Spuneau în raportul privind decesul că ar fi singurele vinovate de infarctul tânărului toboșar de 38 de ani al lui Toto. Jeff însă suferea de o maladie genetică după cum tot spunea Steve, printre cei care respingeau categoric varianta consumatorului de drog, boală care consta în irigarea insuficientă a sângelui în extremități. Plănuiseră chiar un grătar la final de săptămână în curtea a cărei curățare cu insecticid i-a declanșat atacul de inimă și decesul. Provenind și el dintr-o familie cu antecedente muzicale, Jeff este introdus în tainele muzicii încă de la șapte ani de tatăl său, Joe, cel care apare pe multe din albumele Toto ca percuționist. De-a lungul carierei, începute la 17 ani, are parte de o pleiadă de muzicieni pe măsura talentului unic de a cânta la tobe. Începe cu celebrii Sonny și Cher, continuă cu Boz Scaggs și ajunge să înregistreze secția ritmică pe sute de albume. Sound-ul lui este caracterizat ca fiind unul dintre cele mai pregnante în perioada pop-rock a anilor 70-90 și cele mai influente pe piața muzicală. Asta l-a făcut să fie atât de cerut de trupe și soliști de marcă atât americani cât și englezi. Cu riscul de-a repeta o parte bună dintre cei cu care și Steve și Paich au colaborat, îi voi adăuga altora la fel de cunoscuți.

Seals & Crofts, Joe Cocker, Steely Dan, Tommy Bolin, Les Dude, Deeper Shades of Blues, Leo Sayer, Peter Frampton, Eric Carmen, Hall & Oates, Diana Ross, Colin Blunstone, KISS, Larry Carlton, Allen Toussaint, Dave Mason, Warren Zevon, Ruben Blades, Bim, Janne Schaffer, Lowell George, Chicago, Jackson Browne, Pink Floyd, albumul The Wall în 1979 la piesa Mother, Aretha Franklin, Bee Gees, discul Living Eyes în 1981, Randy Crawford, Al Jarreau, Amii Ozaki, Greg Lake, Crosby, Stills & Nash, Eye to Eye, Michael Jackson, celebrul Thriller la trei dintre melodii, Beat It, Human Nature, The Girl is Mine, The Lady in my Life și Dangerous la piesa Heal the World, Elton John, albumul Jump Up!, Melissa Manchester, Herbie Hancock, Don Henley, George Benson, Christopher Cross, James Newton Howard, Lionel Richie, Paul Simon, Randy Newman, David Gilmour, The Jacksons, Paul McCartney, albumul Give My Regards to Broad Street, Joe Walsh, Eric Clapton – Behind the Sun (1985) la piesa Forever Man, Roger Hodgson, Jon Anderson – In the City of Angels, Dr. John, Clair Marlo, Madonna, discurile Like a Prayer din 89 și I’m Breathless în 90, Twenty Mondays, Michael Bolton, albumul Time, Love & Tenderness din 1991, Cher cu Love Hurts, Dire Straits, albumul din 1991 On Every Street și Richard Marx. În 1992 înregistrează cu B-52s, Bruce Springsteen, Christopher Cross, 10cc, Roger Waters, Jude Cole, Paul Young. Desigur nu puteau lipsi Donald Fagen, Rickie Lee Jones, Joe Walsh, Stan Getz, Sérgio Mendes, Lee Ritenour, Jim Messina, Michael McDonald, Seals & Crofts și celebrii Barbra Streisand și Miles Davis.

Și aceștia sunt doar cei cu care a colaborat în afara grupului și dac-ar fi să-i așternem aici și pe cei cu care Toto a înregistrat și a concertat s-ar mai aduna o sută de muzicieni cel puțin. Pierderea lui Jeff l-a determinat pe Richard Marx, care-l considera de departe cel mai bun drummer cu care a lucrat vreodată, să-i dedice piesa One Man și n-a fost singurul. Michael Jackson îi face o dedicație lui Jeff în notele de linie ale albumului HIStory: Past, Present and Future.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share