Ora de muzică 23

 

Steve+Lukather+Passing+Torch+JCWJuDP20kCl

Figurile soliștilor vocali sunt de obicei emblematice pentru cele multe trupe, dar sunt și excepții. Deci încă o dată Steve!

Ambiția de-a deveni muzician de studio îl pune pe Lukather în poziția unui doborâtor de recorduri cu care foarte puțini se mai pot lăuda în zilele noastre: peste o mie cinci sute de sesiuni de înregistrare cu alți muzicieni, in perioada cea mai prolifică atingând douăzeci și cinci pe săptămână! Este o performanță. Dacă este să fac o paralelă, pot spune cu mândrie că a fost o perioadă când într-o săptămână ajungeam și eu, dar nu sunt singurul, să cânt cu douăzeci și cinci de inși, asta însemnând cam cinci trupe. Însă Steve a prestat alături de nume ilustre și calitatea interpretativă depășea uneori virtuozitatea și mentalitățile obișnuite în occident în privința traseului melodic al notelor și parcursul armonic. Așa cum stă scris prin analele internetului, când nu cânta cu , Steve făcea două lucruri: era alături de alții în proiectele lor și își înregistra propriile albume. Opt au fost începând cu 1989. Aproape că nu se poate face distincția între cele trei distincte munci. Ce nu mai încăpea pe albumele plecau către discografia personală, muzicienii pe care îi ajuta erau de asemenea, ca și colegii de trupă, parte în song-urile cu numele Lukather. Seamănă izbitor cu activitatea celor de la Yes, o activitate colectivă între mari muzicieni legați de un singur lucru, dragostea de cântec. Steve îl prefera ca chitarist pe Larry Carlton, și simpatia era reciprocă, cel cu care a făcut destule turnee, Steve a devenit preferatul lui Ringo Starr în Proiectul All Stars Band, al lui Steve Vai cu care realizează un album de piese instrumentale cu care obțin un Grammy în 2001, Joe Satriani, Los Lobotomys cu care colaborează ani de zile, acolo unde Jeff Porcaro ține în frâu secția ritmică și după moartea lui, devastantă pentru Steve, alături de Simon Phillips. Multe alte nume mari i-au stat alături în realizarea pieselor proprii încă de la primul album unde sunt creditați cu participări nu mai puțin de 30 de muzicieni, cele unsprezece piese, de facturi diferite, dar toate cu un iz de hard rock, au atât interpretativ cât și componistic și de producție semnătura lui Eddie Van Halen, Richard Marx, Steve Stevens, Mike Landau, Tom Kelly, Billy Steinberg, Randy Goodrum și mulți, mulți alții, dar și colegii Paich și Jeff Porcaro.

Albumul doi, Candyman este realizat cu colaborarea celor de la Los Lobotomys printre care și Paul Rodgers, Simon Phillips, Richard Page, Lenny Castro, dar și nelipsitul Paich. Există două variante ale discului, una japoneză și americană unde apare și piesa 12 Red House compusă de Hendrix, dar apărut sub numele Los Lobotomys și varianta europeană unde pe copertă apare numele lui Steve. Albumul trei, Luke, din 1997 adună de asemenea 16 muzicieni, doar trei din celelalte colaborări, Paich, Phillips și Goodrum. Ce aduce nou acest disc sunt sonoritățile de Pedal Steel, o chitară electrică folosită în poziție orizontală, pe stativ, cu unul două griff-uri, cu câte zece corzi, instrument specific muzicii country din America, muzicuțe, Mellotron, un electric, precum și chitări și basuri experimentale și sunete de tobă din aceeași categorie, toate pentru a obține un sunet nou de rock progresiv și de tip experiment. Albumul patru, No Substitution, Live in Osaka din 2001 este prima colaborare cu Carlton și Vai, cel care aduce Gammy-ul pentru cel mai bun album pop instrumental, unde Vai stă doar la mixer, face editarea și produce albumul. La următorul, un album de melodii foarte cunoscute de Crăciun, Steve Vai este doar printre chitariști, dar nu singurul. Pe această colecție de melodii, melodii pe care credea Steve că nici într-un milion de ani n-o să le adune pe un album, Santamental numit, apare printre protagoniști și Slash, așa cum îl caracterizează Lukather ,,Keith Richards al generației noastre”. 2008 scoate la rampă un set de piese cu stilul care-l caracterizează cel mai tare și care-i place cel mai mult, foarte apropiat cu cel al lui Toto, aproape confundabil. Și aici avem parte de onoutate, Trev și Tina, fiul și fata lui Lukather contribuind cu chitări, voci de spate și o-uri și râsuri pe anumite track-uri. Uitasem să spun că Trev participase și pe albumul precedent cu melodii de Crăciun. Ever Changing Times este albumul apărut după ce Lukather a anunțat oficial că părăsește Toto, moment de dizolvare a grupului pentru trei ani, pe coperta căruia Steve apare tolănit pe un fotoliu directoral în mijlocul nisipurilor cu un cer albastru la orizont. Penultimul album, All’s Well When Ends Well, este dedicat mamei sale Kathy și este editat atât pe vinil cât și pe Cd în 2010. Ultimul, Transition, reunește cam aceiași echipă ca și la cel amintit în urmă, Venston, Goodrum….

Nu pot să vă doresc altceva decât audiție plăcută!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share