Zăngănele XLIII


XLIII.

zanganele 43

Cocoșii cântă de zor, altă treabă n-au. Orașul însă pe dinafară doarme. Forfota stă înăuntru. Gospodinele casnice deschid televizoarele pentru știrile de la ora șapte. Pe ecran….

Toate năstrușniciile poporului român așteptând dezvăluirile de sub titlu. Reporteri buclucași porniți pe drumul experiențelor proprii prin zăpezi și ape, la țața Floarea în poartă, la primărie și în ultima vreme pe la ușile propunerilor de privare de libertate. Astea se asortează de minune cu două ouă bătute cu mărar prăjite în tigaie pentru cel mic. Merge la . După multe încercări nereușite de trezire, urdurosul ia calea bucătăriei și cu o mină îmbufnată apucă furculița ca strămoșii din epoca de piatră și mormăie către maică-sa că vrea pe desene animate. Cu greu master chef-a se îndură să comute canalul, ales pentru că urma o dezvăluire matinală de primă mână și suportă cu stoicism comportamentul și filozofiile puștiului pictat pe celuloid, Dexter. Deodată cu Ionuț, somnorosul nostru elev, parcă plecate în bejanie, sute de ghiozdane împovărează spatele noilor generații de cetățeni aliniați pe drumul conformismului. Rar scapă vreunul cu un puseu de lene mascat de o gripă galopantă căpătată în afara cadrului didactic în pauza dintre două reprize de fotbal.

În căutare de subiect, la fel ca mine, zeloșii angajați multimedia despică firul în patru, iarba în trei, oamenii în două și pe ei se așează deasupra, neînțelegând deseori cât prejudiciu crează furnizând informații disparate, haotice creierelor umane dornice de acumulare, dar rău gestionate. Talmeș-balmeș pușcării, aule universitare, spitale, morgi, autostrăzi, ulițe, palate, cocioabe, împușcături, plimbări romantice, idioți (măcar de-ar fi ca al lui Dostoieski), minți luminate, sociologi, sociopați, bătrâni împliniți, tineri fără perspectivă, ce mai, talcioc de cunoștințe inutile. Se aruncă în ape, fac pe scafandrii, se aruncă în foc, și ferească sfântul de încă o catastrofă mihăileșteană, merg până în pânzele albe, taie deșerturi, îmbracă uniforme, își pun cearceafuri și turbane ca să aducă o știre islamică pe masa ortodoxiei. Știu ce implică culegerea de noutăți, dar până la periclitarea vieți mele. Sunt convins de bunele intenții ale jurnaliștilor, dar pe jumătate. De cealaltă parte se ascund tot felul de țeluri de măreție și vizibilitate și este de înțeles, fac parte din aceeași rasă, umană, ca noi toți cu necesități banale: de hrană, de sete, de confort, de….

Orașul doarme însă pe de-a-ntregul. Spiritul lui hibernează de ani buni în bârlogul de urs de parcă afară stă să ningă. Zumzetul metalic de eșapament nu e în stare să-l trezească cu nici un chip oricât de tare ar țipa în gura mare decibelic, oricâte voci ar ridica motoarele toate puse în șir n-ar reuși să deranjeze toropeala întinsă peste mințile noastre urbane. Și cum ar putea trezi ceva ce nu exista acel, tot ceva, care doar zgomot produce la ora opt, pentru umplerea claselor primare, la ora nouă pentru picii scânțiți la grădiniță, la zece până la barul din colț la o cafea, la douăsprezece doar, la adunarea incipitului de , la patru după-amiaza la ieșirea din serviciu și de la cămin, la nouăsprezece la o tură pe două sensuri unice și cu un ultim nerv pe la nouă spre seară sperând să excite încrengătura de rețele ce duc creierii liniștiți la exasperare?

Cocoșii și găinile dorm în poiete, poeții s-au culcat la umbra Luceafărului, Luceafărul a apus demult.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share