Ora de muzică 19

Ora de
19.

-foto1997

Au rămas doar o mână de alăturați unui mit, unui fenomen care a reușit să schimbe destine și mentalități. Special am lăsat la urmă toți stranierii, toți muzicienii de o altă naționalitate decât cea engleză.

Amazing se poate așeza ușor și în dreptul lui Patrick Moraz, elvețianul care l-a înlocuit pe Wakeman în perioada 1974-1976, unul dintre cei doi candidați pentru postul vacant de pianist al trupei Yes. Din ce motiv a renunțat Vangelis în favoarea lui nu știu dacă are importanță, cert este faptul că și el provenea dintr-o lume bine definită, structurată, finisată până la ultimele detalii, din locul în care marii muzicieni se nasc, Conservatorul din Lausanne. Până să devenă instrumentist și compozitor de progresive rock, cântase cu destul jazz și după acei ani petrecuți cu Yes s-a confirmat că este un muzician de calibru. Dovadă stau colaborările cu doi mari, poate cei mai mari din aproape toate timpurile, Jon Mclaughlin și Chick Coreea în cadrul trupei Moodey Blues. Sunt 21 de albume solo realizate de artist începând cu 1976. Să nu uităm de primul grup cu care scoate un album unde este evidentă participația lui Patrick de mare virtuozitate, Refugee în 1973, după stabilirea lui în Anglia.

Lucrurile se leagă și în cazul altui keyboardist cu obârșii străine, Igor Khoroshev, un foarte bun instrumentist, licențiat în muzică, stabilit în 1990 în Statele Unite, participant la asamblarea albumelor Open Your Eyes, The Ladder și House of Yes. Pianul îl învață de la patru ani și pe parcurs culege taine de la trombon, corn francez, chitară și tobe. Are în palmares un singur album solo, Piano Works în 1999, trece și el prin triada Emerson, Lake and Palmer, contribuie cu compoziții la binecunoscutul program de calculator Cakewalk pro audio 9 și prin intermediul unuia dintre producătorii acestuia, Carl Jacobsen, îl cunoaște pe Jon , compune muzică de film, are la activ un incident cu tentă sexuală în ultimul turneu cu Yes dar și alte colaborări de succes.

Și Youtube-ul este bun la ceva. Aduce uneori artiști obscuri ca vizibilitate în prim plan. De acolo l-a cules și Chris Squire pe canadianul David Benoît, fiind încântat de prestația de pe tributul Close to the Edge. Nemaiputând avea la dispoziție pe indisponibilul Anderson, i-a făcut invitația de a se alătura trupei în concertele din finele anului 2008, dar scurtate și ele de problemele de sănătate ale lui Squire. Revine la trupa sa, Mystery, dar colaborează în anii următori totuși cu Yes, ajungând în 2011 să susțină partea vocală de pe Fly from Here și In the Present – Live from Lyon.

Tot internetul l-a pus pe Jon Davison în postura de vocalist cunoscut. Glass Hammer sunt cei ce auzindu-l online cântând piese ale lui Yes îi propun să le devină coleg și cu care înregistrează cinci albume începând cu 2010. Anterior fusese membru al grupului Sky Cries Mary și bun prieten din copilărie cu drummer-ul trupei Foo Fighters Tom Hawkins, cel care îl creditează ca fiind cel mai potrivit, așa cum îi spusese cu mult în urmă lui Squire, pentru trupa Yes. Îmbolnăvirea lui Benoît îl face pe Davison, american de origine, actualul solist vocal al legendei:

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share