Ora de muzică 18

 Ora de muzică

18.

oliver wakeman

Aș mai fi scris despre Wakeman, dar așa m-a cuprins o invidie….. Glumesc. Cariera lui însă este chiar de invidiat. Sunt câteva urme, asemenea primului picior pus pe Lună, adânc înfipte în solul muzicii universale și din atâtea idei, mai ales dacă veți face pasul curiozității, sigur veți alege una, mă refer la tinerii melomani. Cei mai ,,vârstaci” își vor aminti măcar tema uverturii albumului Journey of the Center of the Eart.

Responsabil cu secția ritmică după plecarea lui Bruford în 1972, Alan White deține acest loc în periodele de până la destrămarea trupei Yes în 1981 și după 1982 până în prezent. Să nu vă închipuiți că venea totuși de nicăieri. A avut privilegiul în 1969 de a cânta alături de două legende: John Lennon și George Harrison. Cu John înregistrează Live Peace in Toronto, Imagine și piesa Instant Karma. Alăturându-se astfel grupului Plastic Ono Band, participă la realizarea discului Fly al lui Yoko Ono. John îl prezintă lui George, George îl întreabă dacă vrea să participe la proiectul tripului album The Things Must Pass. White avea să fie alături și atunci și în 2001 la reînregistrarea acestui disc alături de nu mai puțin de 27 de mari muzicieni, el contribuind cu percuțiile și pasajele cântate la vibrafon. Este de amintit că primul lui instrument a fost pianul, pe care l-a și cântat în studio și concerte alături de Yes, de aceea și ușurința lui de a învăța și performa piesele de pe albumul Close to the Edge în doar trei zile. În primele trei luni a fost ținut în perioadă de probă, cu toată această neîncredere de început, el n-a lipsit de pe nici un disc din acel moment până în zilele noastre. Are un album solo numit Ramshackled scos pe piață în 1976, dar și colaborări și participări efective în bandurile pe unde s-au mai perindat Yeșii, The Syn, Circa, cu Squire la albumul Run with the Fox în 1981, cu Steve Howe la albumele solo, în proiectul Alan Price set în 1967 și 1968, dar și cu multe alte nume sonore. Din cele 22 de albume ale lui trupei, în 17 semnează condica de prezență începând cu Yessongs în 1973.

Ceilalți membri ai trupei Yes apar perioade mici de timp, iar printre cele mai scurte colaborări se poate număra toboșarul Tony O’Railley, din Septembrie până in Noiembrie 1968, perioadă în care Bruford a plecat la Universitate. Multe n-am găsit despre el, ce stă scris pe Wikipedia se referă doar la participarea sa ca membru al trupei The Koobas.

De asemenea Eddie Jobson se alătură în 1983 din Iunie până în Octombrie ca performer de claviaturi, dar instrumentul cu care a fost cel mai vizibil în cariera de muzician a fost vioara căreia i-a adăugat un sunet sintetic în multe dintre colaborările sale alături de Frank Zappa, Jethro Tull, Roxy Music și Curved Air.
Tom Brislin, claviaturist, vocalist, compozitor și producător, participă la concertele live ale lui Yes, Simphonic Live și Magnifition, scoate trei albume solo, trei cu Meat Loaf, vreo șapte cu Spiraling, cu The Syn unul, două cu Patti Rothberg și mulți alții. În afara pasiunii pentru cântec, are și darul scrierii și este Senior corespondent la revista Keyboard Magazine. Stilul cu care este etichetat ca și compozitor se numește ,,Cinematic Pop”.

Am început cu Wakeman, termin cu Wakeman, Oliver. Tot pianist, tot virtuoz, tot câștigător al premiului Best Keyboard Player de trei ori: 2006-2008. Primul album solo l-a scos în 1997, al doilea în 1999 și încă unul cu Clive Nolan. Apropierea de Steve Howe duce la colaborarea cu acesta la propriul album The 3 ages of Magick, dar și la cel al lui Steve Spectrum și la multe altele. Cu Yes este creditat pentru două albume, In the Present și Fly from Here pentru trei piese și este membru activ din 2008 până în 2011.

Același îndemn, ascultați!

 

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share