Ora de muzică 16

Ora de
16.

Bill-bruford

Poate am fost nedrept să-i așez pe cei trei outsideri înaintea celor ce făcuseră din grupul Yes o adevărată legendă, însă un singur gând m-a trimis către , Downes și Horn, cel că au ,,cârmit” nițel mai mult grupul către celebritate, către locul bine meritat în istoria muzicii și muzicienilor.

Repar acest neajuns și îl prezint pe Bill Bruford, primul toboșar al grupului, parte la primele cinci albume, atât cu contribuții ca instrumentist, dar și în calitate de compozitor începând cu piesa Five per cent for nothing de pe discul Fragile. Cu toate că felul lui de a percepe muzica era diferit, mărturisind că de citit o partitură pe orizontală putea lesne, însă pe verticală defel și probabil se referea la maniera de scriere a unui acord, a creat destule melodii de-a lungul carierei, chiar dacă puțin mai lent decât alții. Și plecarea lui din grup în 1972 are ca bază felul lui de a-i înțelege pe colegi. Mărturisea că cele mai aprige discuții se aprindeau la repetiții în jurul notelor și acordurilor, de la un simplu Fa în bas aditivat cu un sol diez din octavele superioare pe claviatura orgii. În rest armonia era aproape perfectă între membrii lui Yes. După concerte, oricât de departe ar fi avut loc ele, se relaxau într-un bar numit Speakeasy, unde beau foarte mult alcool și discutau mult. Acceptând să se alăture formulei cunoscută sub titulatura ABWH în 1988, în 1991 se alătură pentru doi ani grupului Yes și înregistrează alături de ei Union. Din 1972 se alătură grupului King Crimson cu care editează în patru ani patru albume, concertează în 1976 cu Genesis, își formează propriul grup numit Bruford, activează doi ani cu grupul UK, revine apoi în Crimson, etc. O să vă las vouă plăcerea să îi ascultați participările în toate aceste trupe și pe cele din afara lor. Veți descoperi un drummer deosebit în el.

Cel de-al doilea prezentat astăzi este și el participant la prima formulă Yes, pianistul Tony Kaye. Cu toate că părăsește grupul în 1971 și scot împreună trei albume, este creditat și pe Yesterdays și are o contribuție și pe albumul Fragile, dar părțile lui sunt cântate de Wakeman. Se realătură trupei în 1982, participă la întegistrarea lui 90125, părăsește grupul din cauza conflictelor cu Horn, este rechemat în 1983 de Squire, participă la albumul Big Generator, Talk, Union și altele. Fiind cel mai vârstinic din grup, își începe activitatea la șaptesprezece ani, în 1963, cu grupul The federals, în 1973 cu Winston’s Fums, după Yes cu Flash, Badgers, Detective și Badfinger, după 2007 cu Circa, cu care scoate pe piață șase albume, ultimul în 2013, cu Yoso în 2009 un album și alți artiști consacrați printre care și David Bowie.

Tot din prima formulă a făcut parte și chitaristul Peter Banks, partenerul cu care Squire a venit din grupul The Syn, format în 1968 în formula premergătoare Yes, Mabel Greer’s Toyshop. Se învârte și el ca și Kaye în Flash, are colaborări cu Phil Collins și multe alte figuri ultracunoscute de pe eșichierul muzical englezesc, se spune că ar fi avut contribuții, dar neconfirmate, la piesa Hello a lui Lionel Richie, cu Empire scoate câteva albume, discuri solo. Istoria lui se oprește în 2013 în urma unui atac de cord. Urma ca în aceea zi să se prezinte la o sesiune de înregistrări.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share