Ora de muzică 15


15.

images

Uite. Nu-mi pare rău că n-am aprofundat la cunoștințe pe care alții le manipulează destul de ușor și eu abia acum încerc să le aflu din taine. Decât blazat la bătrânețe, bine prost la tinerețe!

Este frustrant ca toți cei de lângă mine să fi atins culmile muzicale și eu încă să fac pe învățăcelul stângaci în încercarea de-a atinge sublimul unei interpretări de excepție. Făcând abstracție de acest fapt, cert și limpede ca lumina zilei, mă simt bine în pielea asta încă netăbăcită ca a altora de miile de sforțări de ieșire din tiparele ,,clasice” ale exprimărilor muzicale. N-o spun doar eu, dar au descoperit alții că prea multă învățătură strică, de fapt ucide creația pură, inocentă, lipsită de ,,întorsătura” ca la carte. Am fost pus în situația de a mă pune pe studiul câtorva piese interpretate de artiști foarte cunoscuți și pentru prima oară m-am aflat în imposibilitatea de-a recepta normal mesajul lor. Am simțit cum aceștia, în procesul de creație, au întins limita curgerii line melodice până la a mă face pe mine să nu pricep defel înșiruirea de acorduri fără nici un sens, scornită doar de dragul trecerii punții blazării stilului propriu.

Nu sunt puțini cei care au încercat de-a lungul veacurilor să se facă vizibili în spectrul muzical și discutam cu un prieten despre cât de impresionat a rămas de faptul că un muzician celebru mondial folosea un instrument neconvențional cu care emitea un fel de ,,hâr” dintr-o nucă de cocos. De la nucă până la Schönberg și triburile africane a durat ceva timp și am trecut cu ușurință și la subiectul Yes, dar nu numai, afirmând următoarele: ,,Am ascultat aproape toate albumele lor și îți spun cu mâna pe inimă că doar două îmi plac cu adevărat, 90125 și Big Generator, restul au atât de multă instrumentație că îmi vine greu să urmăresc toate notele și plus de asta nici foarte îngurgitabile nu sunt în sensul unei linii melodice pe care să o fredonezi.”. Cu toate că am exagerat puțin, fiindcă și Drama are muzicalitate și cele de după Big Generator crează o atmosferă mai destinsă, din păcate este adevărat și este un păcat pe care mulți muzicieni se îngrămădesc să-l pună în practică, cel al ,,datului mare pe instrument”. Audiția mea este de două feluri: una tehnică, acolo unde urmăresc sau sunt nevoit să urmăresc notele pe care mi le așez în memorie, atât cât este posibil, pe o partitura și una ca simplu ascultător, unde las melodia să curgă prin ureche și suflet. Acum ani de zile, îmboldit oarecum de faima lui Ionică acordeonistul, mi-am zis să încerc să-l ascult în ciuda adversității mele pentru tot ce înseamnă nația țigănească. După cinci minute de urmărit atent notele pe care acesta le înșira într-un ritm foarte alert și în număr ce se apropia de o sumă peste numeralul sutelor, am pus stop casetei. Eram epuizat mintal și deloc impresionat de sunetele care nu-mi transmiseseră nimic. Arpegii și intervale mai mari de terță a compus și Paganini și doar degete lungi ca ale lui să ai ca să-i interpretezi capodoperele, dar nu vei fi niciodată ,,forțat” să urmărești partitura tocmai fiindcă există un echilibru perfect între partea tehnică și cea pur muzicală, cea care are rădăcini în trezirea simțurilor omenești.

Revin la paragraful în care spuneam că prea multe cunoștințe omoară efectiv creația pură. Vorbeam de participarea la realizarea albumului Drama al trupei Yes de doi noi componenți: Trevor Horn și Geoff Downes. Aceștia formau un grup numit The Buggles, grup care afirma în titlul unei melodii un fenomen asemănător celui despre care făceam vorbire mai înainte, Video Kiled the Star, piesă și ea de locul întâi în nu mai puțin de douăsprezece țări în perioada 1979-1980. Trevor Horn cunoscut ca vocalist, dar și ca basist, percuționist și chitarist, are contribuții majore la producerea albumului 90125, în special la ,,Owner of the lonely heart” și ,,Leave it”, la publicarea albumului anterior Drama dar și în calitate de compozitor la jumătate dintre piesele albumului Fly From Here din 2011. Trei dintre piesele de pe Drama sunt creditate ca și creații ale celor doi Buggles, ,,Into the Lens”, ,,White Car” și ,,Machine Messiah”. La fel ca anteriorii prezentați are o bogată carieră componistică, multe dintre piesele la care a fost autor sau coautor au prins numeroase locuri fruntașe în topurile din UK, dar și în calitate de autor a reușit să dea o calitate pot spune istorică materialelor unei liste lungi de cântăreți și trupe faimoase: John Howard, Paul McCartney, Tom Jones, Cher, Grace Jones, Seal, Propaganda, Tina Turner, Lisa Stansfield, Pet Shop Boys, Simple Minds, Eros Ramazzotti, Mike Oldfield, Marc Almond, Charlotte Church, t.A.T.u., LeAnn Rimes, Genesis and Belle & Sebastian.

Din doi muzicieni, instrumentiști de claviaturi, tatăl organist de biserică și mamă pianistă, nu se putea naște decât tot un interpret la clape. Geoff Downes deține și el un număr de șase albume solo, de studio, foarte multe discuri scoase cu Trupa Asia, pe unde și-au făcut veleatul Howe, puțini știu și de Trevor că a încercat să se implice în proiect, John Wetton care nu era nici el străin de legătura cu Bruford și Wakeman, Carl Palmer și alții, are o piesă scrisă pentru Agnetha Fältskog de la ABBA, este coautor la albumul Bruford Wakeman Howe, are cele două albume scoase la rampă cu Buggles The Age of Plastic în 1980 și Adventures in Modern Recording în 1981. Are un disc editat cu Chris Braide, șase cu John Wetton, unul cu trupa Trapeze, trei cu Yes, câte unul cu Glenn Hughes, Alan White și The Prog Collective. Mai continui?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share