Zăngănele (XXXV)


XXXV.

zanganele 35

Mi-ar trebui încă o , măcar vreo câteva cursuri, despre cum sunt ceilalți în raport cu mine. Tot ce am învățat se vede că nu face nici trei parale.

Primul curs ar trebui să fie despre capitalism. Despre rădăcinile lui, despre felul în care se face capitalul, de unde și cum se pornește antreprenoriatul, cum se întreține o afacere, cum se dezvoltă și când se poate declara falimentul. Am auzit eu că s-a introdus printre materiile actuale, dar vreau și eu să particip la o astfel de oră. De mine și de cei mai în vârstă ca mine a uitat societatea asta la care și eu și ei suntem coparticipanți, ni se cere să fim perfect legali, model pentru generațiile din urmă, dar modelul nostru este atât de perimat, atât de nepracticabil pe piața noilor concepții, încât eșecul nostru era evident încă de la primele ore de libertate și trecere la un alt fundament economic, cel după care se ghidează o societate capitalistă.

Unii spun că așa funcționează încă de la apariția omului acest mod de conduită centrat pe bani. Produci și câștigi, vinzi și…. N-o să fac apologia comunismului, n-ar avea sens. Ce idiot ar da parte din averea lui, agonisită oricum și ar pune-o la comun cu un șchiop, un chior, un mut, un analfabet, un hoț de buzunare, o sărăcie, un țigan, un jegos, o piticanie, un mincinos, un leneș, un cerșetor, un bătrân? Nimeni din ziua de azi! Fiecare pe palierul lui împarte dreptatea și dreptul la supraviețuire. Cerșetorii au un staroste, țiganii un bulibașă de cartier, muții un șef de asociație, hoții cel puțin un partener de găinării (varianta slim sau Rock, varianta uriașă), leneșii își găsesc și ei un tovarăș cu care să se afilieze la a nu face nimic, bătrâneii se strâng și ei pe lângă cine dă mai mult iar mincinoșii circulă nestingheriți, nelegitimați. Și cum minciuna nu se pedepsește, trece drept nevinovată pe lângă urechile slobode ale noastre, iat-o în fruntea tuturor.

Fluturată ca fantasmă, ca posibilă realitate, ca mijloc de apărare, ca scuză, ca pretext, ca stindard mediatic și cu scop electoral. Ultima gogoașă servită a fost slogan pentru mulți îmbrobodiți, aceeași care mai gustaseră din ingredientele ei și ani în urmă. Unii au fost păcăliți de stânga, alții de dreapta, o parte de centru, iar restul de entuziasmul unor ițiți pe fondul ciolanului sau fâșiilor de carne care s-ar fi prelins de la marii înfruptați din el. Privind în urmă afișul elector mai că te pufnește râsul. Degete mari ridicate în semn de ,,e în regulă”, în jos, cu semnul victoriei, atoatecuprinzătoare brațe, cu poziție de Hamangia, în tandem cu altele, în toate modurile publicitare posibile. Să facem, am făcut, să dăm jos, să urcăm, cu lumină, cu trimitere în întuneric, și pe cal și perpedes, și pe drum și pe lângă, cu ochelari și fără, cu cravată ori papion, bătrâni înțelepți sau tineri aroganți, docți și tălâmbi de-a dreptul. Despre cuvintele de însoțire nici nu mai este nevoie să mai amintesc, ultima minciunică extrasă din urna de vot v-a dat țara înapoi.

O scurtă interpretare, pur românească. Dacă ea ar fi fost furată, câștigată prin luptă de către alții, supusă, și actul electoral printr-un ,,Cuza” sau ,,Mihai Viteazul”, nu de România, aducea administrativ înapoi cetățenilor frâiele conducerii era corect, enunțul pertinent. Dar care supunere? Țara, ca să n-o mai numesc patrie și mai bine îi spun stat, nu cedase din suveranitate nimănui. Acest raționament face demonstrația, de copil de cinci ani, că vi s-a servit o gogomănie. Să acord totuși o circumstanță atenuantă și să mai las loc unei posibilități de comentat. Să presupunem totuși că hegemonia Europei, USA și fondurilor monetare asupra conducerilor, atenție, și nu asupra poporului de rând, reprezintă o formă de vasalitate. Precizează enunțul primordial, adaugă oare că vrem să rupem legăturile, de altfel clamate ca necesare și care nu importă o poziționare inferioară, relevă chiar un parteneriat strâns, cu Uniunea Europeană, cu Nato, cu Fondul Monetar Internațional? Nu. Deci nici această cale de nu aprobă această fostă câștigătoare lozincă.

La ce se referea atunci? La faptul că ar putea stopa vânzările de bucăți din țară străinilor? N-ar ține. Din moment ce-ai legiferat aceste tranzacții, anularea lor este aproape imposibilă. La faptul că populația migratoare spre Italia, Spania, Franța, Anglia și Germania ar putea reveni în locurile de baștină? Nu. Cine s-ar mai întoarce la ițari și opinci, la broboade și fuste negre, la căruță și cal? Nimeni.

Eu bag seamă că a vorbit pentru sine, așa cum fac toți fripturiștii. Profesorașul se visează academician, prostul deștept, hoțul polițist și judecător, săracul bogat, fudulul vrea mulțimi care să-l preaslăvească, leneșul tron de împărat, egoistul post de președinte. Iată prima lecție de capitalism românesc.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share