Zăngănele (XXXI)

zăngănele

Să nu ne mai văităm că nu putem trimite iscoade către începuturile omenirii și mai ales către cele dace, dar nu numai. Noi nu putem identifica nici ce-a mâncat bunicul în ziua de Paște în secolul trecut.

Nu ne place, ștergem, radem de pe creier orice devine inconvenabil, neconform cu propriul statut și ce este după acest statut greșit. Istoria scrisă și cotidianul nepăsător stau mână în mână de când se știe omul om, singura mărturie că o persoană a existat și că în final a părăsit lumea o deține serviciul, azi, de evidență a populației. Sec, precis, nu ca acum câteva sute de ani când ziua de naștere era o incertitudine; încifrat, individul este trecut pe lista cu numere de item și expediat pe ușa din față. Altul la rând. Bun, născut, născut, dar în rest? În rest nimic. Ești căutat de trimișii școlii generale pentru întăia sau în actualitate zero-a clasă și dacă aveai noroc să te fi născut băiat până în 1985-1980, te mai întrebau de sănătate cei de la Centrul Militar de Recrutare și atât. Cine ești, ce faci, pe unde umbli nu te mai întreba nimeni.

Așa am ajuns să înțeleg comportamentele ieșite din comun dar și pe cele fade, acoperite de anonimat. Primii le adoptă din dorința de-a-și lăsa amprenta pe o mică parte de istorie, chiar dacă unii sub imperiul pașilor calculați și protejați și alții cu avânt orbesc care uneori sperie de moarte, ceilalți din neputință, nepăsare și pricepere că și cu ei și fără ei istoria se scrie oricum. Privesc cu cea mai mare spaimă spre ei, spre abandonul început pe la patruzeci de ani învelit în mândrie adultă, continuat la cincizeci cu siguranță și prestanță și la peste șaizeci cu gârbovire și înțelepciune.

De aceea sunt observator, ca să privesc spre ceilalți. De la blugi a trecut la costum și cravată, pantofii sunt lustruiți, consoarta a lepădat și ea jeanșii și are acum o pereche de pantaloni bej și taior de aceeași culoare, și-a vopsit părul, și-a pus doi pomeți falși de pudră roșie, a renunțat la roșul de buze în favoarea lui vișiniu putred și în jurul gâtului și-a prins o eșarfă, numai bună să ascundă gușa incipientă și câteva cute mai pronunțate. Zâmbetului i-a așezat cu soluție specială una bucată proteză de porțelan.
Patruzeci de ani, vârsta primei seriozități. Amândoi se cunoscuseră la discoteca din sat. El abțiguit de o jumătate de țuică, ea toantă, cu maică-sa la bal. Amândoi absolvenți medii de opt clase. Coțăiți, căsătoriți, părinți, muncitori. Sfătuitori de copii proprii și de alții asemenea. Făuritori de casă. Pas încă grăbit.

Cincizeci de ani, anii gloriei vieții. Prima pălărie, burtă scoasă la vedere, floare de socru în piept. Prima rochie, primele ,,sarmale” prinse-n păr, toc de pantof negru coborât la maxim cinci centimetri, anvergură de bazin considerabilă, ruj maro. Ambii împliniți. Pas apăsat, privire semeață.

Șaizeci de ani. Viața merge înainte. Pentru alții. La ei a rămas încremenită. Copiii sunt la casele lor, nepoții la școală. Muierea încă mai trebăluiește prin bătătură, mai pune de mâncare, mai pune o ceapă în pământ. Moșul e pasiv. Se așează într-un loc și privește a mia oară mulțumit de ce vede și-și spune: eu am făcut, să mai facă și alții! Pas molcom.

Peste, se așează uitarea, durerile strigate de cei mai mulți. Ofuri și Auri la fiecare picior pus în pământ. E drept, bătrânețea doare. E drept că n-ai trecut degeaba prin viață sau…?

Mă gândeam cu spaimă pe mâna cui va încăpea istoria ce vine, nu toată, o mică bucățică și cum trebuie să fi arătat ea înainte să mă nasc, uitându-mă la un ajutor de curte, argat cum i se spunea pe timpuri. La ce să fie bun un astfel de om? La cărat gunoi, la curățenie prin ogradă, la săpat, la spart de lemne. La țară fără o zeamă de prună nu se urnesc munții din loc și nu-l apucă prânzul pe picioare pe individul nostru. Însă el e chiar mulțumit. A luat 40 de lei, a fumat un pachet de țigări, a mâncat, i-a pus cucoana la pachet niște gogoși pentru cei șase copii și ziua a trecut pe nesimțite. Și nepăsarea de sine îngroapă istorii.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share