Zăngănele XL


40.

finance-589393_640

Nu vă lăsați copiii cu pușca în mână, s-ar putea să regretați într-o bună zi. Nu îi așezați la volan doar pentru că vă doriți să devină mai târziu șofer, regretele pot veni desigur într-o noapte. Nu vă lăsați impresionați de scâncetul lor pentru jucăria din vitrină, garantat mai târziu vă va cere și pielea de pe voi, fie zi, fie noapte.

Așa m-am hotărât să pledez astăzi, vinovat. Culpabil pentru lipsa mea de fermitate afișată tuturor celor ce mă înconjoară. Unicul condamnabil pentru orice se întâmplă rău. Rog să mi se dea sentința și să fiu reeducat. Merit. Pentru toate relele lumii eu sunt cel care a făcut ce nu trebuie. Pentru praful de pe stradă, pentru lipsa ei, pentru hoția juvenilă, pentru lipsa de , pentru toți țăranii ghiolbani, pentru manele, pentru buzele roșii și fardurile intinse pe fețele de la clasa a V-a, pentru golănia din parc, pentru paharul spart în cârciumă, pentru toate vorbele urâte urlate în mijlocul târgului. Și ceea ce spun este chiar adevărul.

Acest eu care n-a reușit să se ridice la nici un nivel, acest eu care face oarecum umbră pamântului fără sens, acest eu care nu și-a pus amprenta pe nimic semnificativ, acest banal, monoton, indiferent eu. Același eu care n-a reușit să dea un sens comunității în care trăiește, același eu afundat în mentalitatea provincială, ternă, molcomă, conservatoare până la blazare. Singurul responsabil pentru de mâine. eșecurilor, lipsei de speranță, ….

Se poate așeza oricine în locul meu, avertismentul are termen de valabilitate nelimitat. Vă puteți pune cu toți în pielea mea și poate atunci se va naște o lume mai bună sau va dispărea cu totul. Pot să plec de la simpla privire vârâtă în cătarea unei arme de jucărie și să-mi închipui cum se nasc ucigașii, pot să plec de la încurajarea tatălui de a-și așeza fiul pe scaunul de unde se poate manevra o mașină și să-mi închipui un carnagiu pe șosea, pot să privesc cum mama scoasă din minți, fiindcă se grăbește să se pregătească de petrecerea de sâmbătă seară, scoate parale ca să-și potolească plodul ce scâncește cu sughițuri și-i cumpară jucăria ce peste ani va deveni un moft de patru ori patru, sport, Cayman de 100000 de euro și am închis cercul. Răsfățat – Criminal – Victimă.

Nu acuz pe nimeni pentru bogăție, pentru sărăcie nici atât. Eu doar mă întreb de ce sunt așa de mari diferențele. Unii spun că sunt normale încât și eu tind să le dau dreptate. Și totuși, unde se produce declicul ăla care face din nimic un munte de ? Nu mai suntem nici la 1830, nici la 1889, 1921 și 1938. Clăcașii, iobagii au dispărut și chiar și ei n-au mai muncit pentru boierii de ieri, și-au pus în gând să fugă de pe moșii și-au făcut-o peste noapte ori și-au vândut serviciile poștei care-i scutea de munca la stăpân, așa cum se decretase această meserie atunci, ca fiind una grea. Dacă nimeni nu prestează pentru tine, nimeni nu aduce plus valoare, cine să fie acela sau aceia care să îți poată înainta o sumă atât de mare fără să ceară un schimb consistent? Chiar și pentru un dezvoltator de locuințe suma este destul de măricică, pentru un drumar celebru. Un afacerist de , cu cap, n-ar băga banii într-un lucru care i-ar ține blocați decât dacă ar avea un excedent de câteva milioane bune. Chiar și așa, s-ar gândi de zece ori ca să facă pasul.

Indiferența omoară la propriu, ucide speranța că mâine va mai veni, oricând va fi acel mâine. În mare parte a ei, omenirea are instinct de conservare, dar am văzut destui nebuni în stare să plece pe lumea cealaltă cu toți semenii alături.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share