Sclavia modernă

sclavie

Sună cam ciudat, nu-i așa?! Parcă se abolise. Teoretic, da, la nivel de declarații pompoase ale șefilor de stat, practic, statul ne transformă, încet și sigur, în sclavi moderni ai unei organizații condusă de indivizi dubioși.

Tot mai des auzim că X este evazionist, „a furat statul” cu o sumă de bani. Dar oare chiar așa să fie?! Este statul stăpân pe ceea ce produce un individ? Are statul drept de proprietate măcar pe o mică parte din ceea ce produce un individ? Teoriile vechi liberale susțin că nu, că de facto omul are drept inalienabil asupra propriei persoane.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că individul este singurul care are un drept total asupra propriei persoane, asupra a tot ceea ce produce propria persoană și la protecția legii pentru propria persoană și a bunurilor produse.

Cum toți oamenii sunt egali în fața legii, fiecare individ are anumite drepturi, dintre care cele mai importante sunt dreptul la Viață, la Libertate și la Căutarea fericirii. Pentru a-și proteja aceste drepturi, societățile au inventat organizațiile cârmuitoare, ale căror puteri legitime provin din consimțământul celor guvernați. Iar ori de câte ori o formă de Cârmuire devine destructivă, din perspectiva acestor scopuri, este dreptul poporului să o modifice sau să o abolească. (Declarația de Independență).

Statul este privit ca singurul furnizor de legal, care ar trebui să apere drepturile individului. Statul furnizează diverse servicii, de la furnizarea de lege la servicii polițienești, de pompieri, de sănătate etc. Statul, însă, și-a asigurat un control suprem asupra indivizilor, prin asigurarea monopolului asupra transportului (căilor de transport), pe pământ sau în aer, asupra serviciilor de poliție, asupra serviciilor militare și judecătorești. Controlul asupra serviciilor de poliție și armată este foarte important din punct de vedere al asigurării celeilalte puteri importante a statului – de extragere coercitivă de venituri.

Toți indivizii își obțin veniturile prin acte voluntare – fie prin vânzarea de bunuri și servicii către consumatori, fie prin donații voluntare. Doar statul este singura entitate care își obține veniturile prin coerciție și prin amenințări cu penalizări drastice. Acest tip de venituri obținute prin utilizarea forței asupra cetățenilor se numește impozitare. De-a lungul istoriei această impozitare a fost cunoscută sub diverse denumiri : tribut, dare, zeciuială etc. Impozitarea, în esența ei, este furt. Este cel mai elaborat furt la scară macro, este o confiscare cu forța a unei părți din venitul indivizilor unei societăți. Definiția mai exactă a impozitării ar fi tâlhărie. Asemeni tâlharului, statul solicită bani produși de un individ amenințându-l nu cu arma la tâmplă dar cu confiscarea proprietăților sau cu închisoarea. Analizați finanțările pe care le fac statele, în ultimii ani, în armată și poliție. Veți observa o creștere exponențială a cheltuielilor cu înarmarea polițiilor și o scădere a cheltuielilor cu armatele, semn că statele se tem acum mai mult de propriile popoare decât de inamicii externi. Deasemeni, cetățenilor le este interzis prin lege să aibă proiecte legislative fiscale și este ilegal să organizezi referendumuri pe teme fiscale.

Bineînțeles, statul susține că impozitarea este voluntară, că nu se folosește forța, de fapt, și că cetățenii cotizează pentru a beneficia de anumite servicii din partea statului. Să o recunoaștem, câți dintre voi v-ați mai plăti impozitele la stat dacă nu ați fi amenințați cu confiscarea și vânzarea proprietăților sau cu închisarea?

Câți dintre voi ar mai decide să cotizeze lunar la stat 58% din salariu plus alți 24% ca tva pentru bunurile pe care le cumpărați dacă statul nu v-ar amenința cu amenzi sau chiar închisoare? Acum, faceți-vă un calcul – 58% plus cei 24% dați la tva vă dau 82% din munca voastră. Atât vă tâlhărește statul prin impozitare lunară directă din munca voastră. Vouă, producătorii de bunuri și servicii, vă mai rămân un maxim 18% din valoarea muncii voastre. Maxim 18%.

Astfel, sunteți jefuți de mai mult de trei sferturi din podusele muncii voastre pentru a vă fi oferite la schimb servicii discutabile ca preț și utilitate. Statul s-a transformat într-un exploatator modern care vă privește ca niște sclavi ce aveți obligația că îi dați lunar 82% din venituri. Altfel, dacă refuzați, sunteți în pericolul de a vă pierde proprietățile, câștigate prin propriul efort personal sau chiar și libertatea, în unele cazuri.

Judecând că impozitarea este obligatorie și coercitivă, aceasta o definește ca tâlhărie conform codului penal. Astfel, statul, care există doar pe baza acestei impozitări, devine cea mai vastă organizație criminală din istoria lumii. Sociologul german din secolul al XIX-lea Franz Oppenheimer a prezentat pe scurt situaţia arătând că există două şi numai două căi de dobândire a avuţiei în societate: (a) prin producţie şi schimb voluntar cu ceilalţi – metoda pieţei libere; şi (b) prin expropriere violentă a avuţiei produse de alţii. Aceasta din urmă este metoda violenţei şi a furtului. Cea dintâi le aduce beneficii tuturor părţilor implicate; cea din urmă aduce beneficii parazitare doar grupului sau clasei jefuitorilor, pe seama celor jefuiţi. Oppenheimer a denumit în mod tranşant prima metodă de obţinere a avuţiei „metoda economică”, iar pe a doua „metoda ”. În continuare, Oppenheimer a definit în mod strălucit statul, ca fiind „organizaţia mijloacelor politice”, definiție care corespunde în mare măsură realității.

Cea mai clară definiție a organizației numită stat ne este dată, însă,  de Lysander Spooner, pe care v-o las spre studiu și reflecție în final de articol:

„Este adevărat că teoria constituţiei noastre este că toate impozitele sunt plătite în mod voluntar; că guvernul nostru este o societate mutuală de asigurări, prin care oamenii colaborează unii cu alţii în mod voluntar….

Însă această teorie a guvernului nostru este în întregime diferită de faptul concret. Adevărul este că guvernul, ca un tâlhar de drumul mare, îi spune omului: „Banii sau viaţa!” Şi multe, dacă nu cele mai multe impozite, se plătesc sub constrângerea acestei ameninţări.

Este adevărat că statul nu-l pândeşte pe om într-un loc siguratic, ca să se arunce asupra lui din marginea drumului şi, punându-i pistolul la tâmplă, să-i jefuiască apoi buzunarele. Dar furtul nu este mai puţin furt din acest motiv; şi el este cu mult mai subversiv şi mai ruşinos.

Tâlharul de drumul mare îşi asumă singur, pentru el însuşi, responsabilitatea, pericolul şi natura criminală a actului său. El nu pretinde că ar avea vreun drept legitim asupra banilor dumneavoastră, sau că intenţionează să-i cheltuiască pentru propriul dumneavoastră bine. El nu încearcă să se dea drept nimic altceva decât un tâlhar. El n-a acumulat suficientă lipsă de pudoare pentru a se prezenta drept simplu „protector”, nici pentru a pretinde că le ia oamenilor banii împotriva voinţei lor, numai pentru a dispune de mijloacele de a-i „proteja” pe acei călători infatuaţi care se simt perfect capabili să se protejeze singuri, sau care nu apreciază sistemul său specific de protecţie. El este un om prea simţitor pentru a face astfel de declaraţii. Mai mult, odată ce v-a luat banii, vă lasă în pace, ceea ce şi doriţi de la el. El nu continuă să vă însoţească tot drumul, împotriva voinţei dumneavoarstă, socotindu-se „suveranul” dumneavoastră de drept, datorită „protecţiei” pe care v-o procură. El nu vă „protejează” necontenit, poruncindu-vă să vă prosternaţi şi să-l serviţi; indicându-vă să faceţi cutare şi interzicându-vă să faceţi cutare; tâlhărindu-vă de şi mai mulţi bani ori ce câte ori găseşte că acesta îi e interesul sau bunul plac; şi etichetându-vă drept , trădător şi inamic al patriei şi lichidându-vă fără milă  dacă îi contestaţi autoritatea, sau dacă vă împotriviţi cererilor sale. El este prea mult un gentleman pentru a se face vinovat de asemenea imposturi, insulte şi ticăloşii. Pe scurt, el nu încearcă, după ce v-a furat, să vă transforme în fraierul sau în sclavul său.”

Bibliografie: Murray N. Rothbard - „The Ethics of Liberty”
Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share