Zăngănele (XXIV)

24.

charlie-chaplin     Într-un oraș ca al nostru numai dușman nu este bine să fii. S-ar uita toți strâmb la tine aruncând priviri anatemizante, excomunicându-te dintre rândurile oamenilor între oameni. Deci este de preferat să le fii prieten tuturor, ceea ce nu este deloc greu.

      Numai că nu toți sunt dispuși ca și tine să fie amabili, să dea bună ziua, să spună da în toate împrejurările. Tună și fulgeră la colțul străzii perorând împotrivă și fug de propriile păreri când dau față cu subiectul. Încep să pună apă pe focul propriu, mocnesc doar vreo două banalități, în rest doar lapte și miere. Unii se înmoaie de frică, alții de rușine dar prea puțini mai dețin simțul ăsta, mulți l-au dat pe șorici, i-au ras grăsimea și-l folosesc pe post de obraz. Dăcă tot suntem la examinarea lui, facem un mic popas la îndemnul biblic al întoarcerii celuilalt.

      Domnilor, este cea mai mare prostie! Să te lași înjosit, umilit, braftorit, jignit, călcat în picioare, să ți se facă terci spuma de onoare, să ți se tragă palme la propriu este egal cu ștergerea ta de pe fața pământului, îndeosebi când nu ești sau n-ai fost participant la nici o acțiune asemănătoare. Dar din greșeală, din neștiință, din inconștiență de moment să fii redus la a nu te mai simți om, asta chiar că mă irită extraordinar. Pentru ce să fiu insultat de profesorul a cărui meserie este aceea de mă conduce către sapiență, pentru ce să fiu înjurat de toți posesorii de cartonaș plastifiat pe post de carnet de șofer când nimic nu-i îndreptățește a se poziționa mai sus cu o treaptă pe scara socială, pentru ce să fiu amendat de poliție când nu sunt un infractor, când rolul lui este de prevenție și nu de coerciție, pentru ce să se țipe la mine când doresc o informație de la o instituție pusă să mă servească și nu să-i fiu subordonat? De ce obrazul meu trebuie să fie mai fin și să accepte corecția nedreaptă sau suficient de rezistent ca să reziste la proba de palme?

       Nici nu bănuiți câți dintre voi trebuie să suporte toate aceste mojicii. Nu v-ați întrebat unii pe alții suficient, nu v-ați destăinuit unul altuia îndeajuns încât această pildă să nu mai fie folosită drept armă pentru capete plecate. Nu v-ați gândit îndeajuns la faptul că problema unui om este a tuturor celorlalți, niciodată nu poți ști că nu ți se poate întâmpla și ție. Așează-te în locul unui sărac. Intră în casa lui. Dormi pe perna lui plină de păduchi și jeg și întreabă-te de ce nu-s curate. Este pe jumătate adevărat că și lenea îi ține hangul și se complac a se însoți, dar mergi mai departe. Ai observat că n-are ușă și că plapuma cu care încerci să te acoperi este mai rece decât pământul galben pe care ai călcat până să te urci în pat. N-are parchet. Ușa a băgat-o pe foc fiindcă nu avea cu ce face mâncare. Ce cauți la ceaun? Ia mâna! Întâi cei mici și bunica, apoi ai voie și tu la terciul de mămăligă. Te deranjează întunericul, nu poți dormi. Dar ei cum s-or fi obișnuit de când mă-sa i-a făcut c-un muc de lumânare două ore pe zi? Ți-e lene. Ai mai dormi, nu? Azi nu se poate, toată lumea după surcele! Niște papuci, n-aveți? Papuci? De unde cinci lei? Cu ei luăm o pungă de mălai, două, din ajutoare!

       Ăștia de bine de rău sunt întregi, la o adică rezistă aproape o viață pe muchie de cuțit. Ajung măturători marea majoritate, ajutoare prin curți, salahori la zidărie, în cel mai bun caz un muncitor dacă au noroc, dar când accezi un vârf de ac mai sus, te trage ața înapoi la obârșii și cazi în păcatul promordial de-a te fi născut sărac lipit, poate și țigan, poate și cu un defect fizic iremediabil și-atunci ajungi mai mult ca sigur cerșetor. Cine să se uite atent la tine, cine să te-ntrebe dacă ai mamă, dacă ai mâncat, dacă ai unde dormi?

      Mulți își păstrează demnitatea acasă, ferită de ochi cruzi, acuzatori, nemiloși. Mulți sunt bătrâni. Ăsta este păcatul originii vieții, bătrânețea și nu cum ați fi crezut că moartea. Ea nici măcar nu se simte, te avertizează câteva secunde înainte și gata, ai scăpat de chin. Însă lentoarea cu care fiecare clipă se scurge până la ea, cu dureri, cu neputință, este infernală. Aduceți-vă aminte că într-o zi veți fi bătrâni.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share