Zăngănele (XXII)

XXII.

Libertate      Principiile sunt suma cunoștințelor și credințelor despre acestea. Ca să poți accede însă la ele trebuie să parcurgi o cale lungă, presărată cu tot felul de capcane. Important este nu te lași prins în mrejele ademenitoare ale lor.

     Principiile fac din individ o entitate unică, decidentă pentru sine și nu un manipulat al celor din jur, un permanent izvor de ,,da” pentru orice născocire naivă. Principiul se produce în urma unei revelații, a unei legături între evident și conștient. Din momentul conștientizării acestei legături ai un principiu, o regulă de la care nu vei mai abdica decât dacă întregul tău sistem este zdruncinat din rădăcini, dar și atunci nu cad decât câteva ,,capete”, iar cu celelalte vei defila în continuare. Cel ce însă nu renunță la nici una dintre credințe este adevăratul erou al zilei, adevăratul model ce trebuie servit ca pildă. Cred cu tărie că numai oamenii cu lipsuri mintale nu se bucură de beneficiile lor, restul sunt doar niște simulatori. Se prefac că la ei nu funcționează mecanismul de conștienizare pe motiv că nu înțeleg.

     Aici e aici! Cine ne învață cum, fiindcă doar nașterea nu e un semn că vei deveni într-o zi ceea ce astăzi se numește om. Prima necesitate este legată de hrană de pe urma căreia vei căpăta o certitudine: plângi ca să ți se dea de mâncare. Un automatism greu de înțeles. De ce să scâncești când tu nu știi să-ți folosești atât gura, glasul în sine, cât și creierul ca să dai semnalul neliniștii și urgenței ce se numește foame? Grele mecanisme! Ai însă prima revelație: cineva îți îndeplinește dorința și te potolești. Deci: cere și ți se va da! Cu acest fundament rămâi o viață întreagă și mulți se folosesc abuziv de el ca să-și îndeplinească scopuri bine definite. Într-un fel el este și baza colectivului, al relaționării între indivizii unui grup, al uniformizării deficitelor membrilor lui.

      Pe acest principiu funcționează familia, grupurile bazate pe interese comune, orașele, țările și orice implică individul în corelare cu ceilalți. Deci cine ne învață cum să ne formăm caracterul? Toți cei ce ne înconjoară și într-o societate bine structurată părintele, școala, comunitatea și colectivul. Toate aceste entități vin în ajutorul individului pentru a-i forma un set de principii pe care la rându-i să le transmită. De aceea pentru fiecare pas, pentru orice acțiune a individului există căi specifice de îndrumare și alternative multiple de sedimentare a unui principiu.

     Să presupunem că prima lecție se servește după șapte ani, din momentul în care un procent considerabil de copii ajung la școală. Avem în față un individ ale cărui conduite sunt contrare celor de bună cuviință. Care sunt primele reguli ale unui colectiv? În primul rând ordinea. Fiecare trebuie să ocupe un loc în spațiul în care grupul își desfășoară activitatea. În cazul nostru în bancă. Singur ori doi indivizi. Învățătorul, supervizorul grupului, observă diferențele, comportamentele, nemulțumirile și le uniformizează. Mare cu mic, negru cu alb, vesel cu posomorât, plângăcios cu vivace, cuminte cu obraznic. O chestie de minte zdravăn structurată. Prima regulă: conformarea la a sta pe scaun liniștit. Acea râmuță care nu te lăsa acasă să stai cuminte la masă, la televizor sau oriunde, trebuie să-și liniștească datul din coadă și frichineala. Vânzoleala haotică, animalică, trebuie să înceteze.

      Dar cum să obligi tu un individ la când din fașă, cei de acasă, părinții, trebuiau să ia măsuri de corecție? Cum să forțezi un individ să adopte comportamentul general când nu ai voie să țipi la el, nu ai voie la un schimb de priviri mai dur și chiar nu ai dreptul la o coercitivă mică ciufuleală? Printre altele și cu răbdare!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share