Zăngănele (XIII)

XIII.

 

Photo credit: photopin   Mă gândeam că suntem singurii care au inventat robinetul ca beneficiar final, înaintea conductei de transport a apei, dar sunt și alții care ne pot da exemple de cum se pune căruța înaintea boilor și pun un semn în gând pentru această temă de viitoare perorație.

    Poate că am exagerat puțin finalul de ieri, plin de nemurire, al celei mai valoroase moșteniri umane. Am văzut și ucise, arse pe rug, sortite nedreptelor inchiziții și inchizitoriilor momentelor de răscruce, am văzut cum vorbele din ele sunt condamnate la căluș pe viață, cum meșteșugarii șlefuirii lor sunt sortiți exilelor minților de muritor. Așa și-au găsit sfârșitul biblioteci alexandriene, dialogurile lui Galileo, Gioradano Bruno, Iorga și destui alții, pentru îngustimea logică a existenței unei singure credințe, cea majoritară, fiindcă umerii încărcați de povara înfierării erau sprijiniți de suport totalitar de gândire.

     Așa a ratat omenirea arderea etapelor și întârzierea progresului anunțat încă din îndepărtatul neolitic. Cine poate să bage mâna în foc că n-am fi fost azi ajunși până la marginea universului?

    Oricare din noi a avut parte de fascinație încă de la întâia rază de soare prinsă de irisul primordial. Că s-a numit mamă, frunză, vânt și…. Carte.

    Descoperită cu același tremur de fiecare copil, fiindcă nu cred să fi rămas vreunul insensibil, până și orbul și-a întărit simțurile și a adăugat o aromă nouă dicționarului de bâjbâit lumea, ea, colecția de scoarțe de copac miliforme, deschisă, înlănțuie pe veci. A doua mare iubire în viață.

    Nu țin minte prima carte din casă, însă știu cum m-a fermecat abecedarul și aritmetica, știu cât de emoționat am mers cu mama ca să-mi fac primul abonament la bibliotecă, parcă mă văd cât de încurcat eram de lipsa mea de hotărâre pentru prima alegere. Făcând analogii între lucruri care se petrec azi cu alții și eu cel din trecut, pentru prima oară găsesc explicația docilității mele, încă nestinsă, în privința învățăturii și descoperirii de taine.

     Cele două alfabete, cel de litere și cel muzical, nu mi-au fost corvoadă tocmai fiindcă n-am avut dorință de pătrundere înainte de vreme. Joaca mea a ținut atât cât trebuia: șase ani, patru luni și zece zile. După, a fost cu totul și cu totul altceva. Mintea a început să întrebe mai des, lumile singulare să se expandeze geometric, sufletul să capete formă de literă și cuvânt, auzul, văzul și mirosul să-și intensifice activitățile, până atunci amorțite copilărește. Basmele devin realități, sperietorile de noapte încep să prindă formă și culori, casele, străzile, oamenii să capete nume. Păsările să aibă cioc și pene, anotimpurile să fie strunite într-un simplu caiet de tip vocabular, ceasul să-și miște limbile, matele vorbe ale celor din jur să capete înțeles.

     Așa am descoperit că sunt mic dar că voi crește încetul cu încetul, așa, baladele răscolitoare ale lui Porumbescu, au început să-mi sfâșie inima de durere. Cu Sobieski am învățat cum se stârnesc războaiele din carte, cum culminează și se sting după ultimul punct. Neghiniță mi-a arătat că nu sunt singurul om mic din lume, Arhimede m-a scufundat în apă, Ștefan cel Mare m-a făcut să plâng, ora de prezentare ale organelor sexuale la anatomie m-a făcut să roșesc, pistilul mi-a trântit un patru, numai ,,dans țărănesc” n-a fost ăla din clasa a șaptea de acolo de pe scenă, din cauza emoției.

   Dar cea mai fascinantă râmâne prima zi de . Fiorul acela e greu de egalat. Totul este nou, chiar vechi fiind coperțile, toate așteaptă să le pătrunzi istoriile. Tot azi am în gând, și v-o destăinui, revelația sunetului și iubirii mele pentru muzică: iremediabila legătură cu timbralitatea ei. Tot aici adaug și adevărul despre dragostea mea de carte: mirosul de tipar și mucegai de filă, culoare imaculată de fond pentru literă sau galben pal, misterul nedeslușit ferecat între prefață și cuprins.

     Treceți pe lângă o școală, acolo sunt cărțile!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 8 martie 2015

    […]      V-aș scoate la tablă doar pentru o întrebare: ,,Ce-ați învățat pentru azi?”. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share