ABC IT – My PC

ABC

My

Photocredit: Photopin     Începem cu o mică povestioară și o să mă iau pe mine drept exemplu. Încântat de ce vedeam pe la televizor și mai ales de câțiva pionieri români în ale creării muzicii pe calculator, am început să caut prin magazine așa ceva. Asta era prin 97. Știam cu ce se mănâncă calculatorul dar foarte vag. Totul se rezuma la câteva linii scrise pe un HC și jocuri care se încărcau de pe casete. Un cablu audio cu mufă, unul cu banane pentru televizor și astfel erai conectat la tehnologia de ultima oră. Totul era închis într-o tastatură neagră cu butoane pe care erau litere de alfabet și cifre. Lucrurile acestea se petreceau însă după 90.

      Cu Run, If, Then, Go făceam un plic virtual și cu Beep îl mai făceam și să cânte. Bucurie mare! Tot scormonind orașul în patru zări și printr-un noroc chior, mi-am găsit unul nou, la magazinul lui nea Zamfirescu de pe Toamnei. Costa o mică avere, vreo șase sute de mii, însă cu eforturi nebunești l-am luat bucuros subraț și tuleo acasă în extaz. Bibelou a stat sub televizor doi ani și jumătate. Nu-l puteam folosi fiindcă nu aveam monitor, iar ăla chiar era greu de procurat. Mai târziu am aflat că era un 386, un pentium unu cu procesor de 80 de megahertzi. M-am uitat și eu crucit la cel care l-a cumpărat de la mine și m-am liniștit o perioadă de calculator, dar până la primul spin tehnologic din inimă, înfipt de frate-miu.

      În 2002 venise cu două calculatoare drept plată pentru prestațiile din capitală și cu două monitoare. Mi-au sticlit ochii la ele și inima a luat-o la trap imediat. Am făcut pe dracu-n patru și am achiziționat unul. Acum eram și mai mândru, aveam și monitor și după o scurtă lecție de montare, primită cu rugăminți de la cineva, am prins culoare pe display. Ce frumos era ecranul, ce colorat, ce desene micuțe pe el, dar…. Când să plimb și eu săgeata peste minunățiile acelea, încremenea cu totul. Ce are? De unde era să știu? Chem un specialist. ,,Domnul meu, zice, procesorul e bușit și memoria. Trebuie să vă cumpărați altul dar procedăm astfel: mi-l dați pe acesta, imi mai dați două milioane și vă procur altul aproape nou, dublu ca frecvență de procesor, hard de doi giga, cd rom, memorie de 128, nu ca asta de 32 de mega….”. Nu înțelesesem o iotă din ce îmi spunea tehnicianul de calculatoare dar ce era să fac, intrasem în horă, trebuia să joc.

    Ce eram eu înspăimântat de problemele financiare pe care le aveam, dar s-o fi văzut-o pe nevastă-mea ce ochi a belit la mine când i-am zis că mai am de dat bani. Toate s-au împăcat însă seara, când în sfârșit biroul negru și scaunul rotativ și-au găsit partenerul pentru care fuseseră cumpărate cu doi ani în urmă, cel care strălucea pe fond de frunze de toamnă, ruginii. Pipa păcii s-a fumat în fața câtorva mii de poze făcute și ele cadou de bonomul vânzător. Ne uitam ca tonții fascinați de berze, copaci, munți și mări, mașini și oameni.

      Cred că am visat în noaptea aceea ce nu visasem o viață. Personal Computer, fiindcă asta este denumirea prescurtării PC, adicălea computer sau calculator personal, m-a îndemnat să nu rămân prost în fața lui și am început să-i decodez tainele. De fiecare dată însă, pentru neștiintă eram taxat, nu ca la școală cu note proaste ci cu bani. Vrei să știi ce se întâmplă cu asta, ailaltă? Te costă! Așa am primit o lecție cruntă dar bună: toți vor să te păcălească, mai ales când nu știi. De aceea și incursiunea mea pe teme generale ale alfabetului IT-ului, tocmai pentru a vă împărtăși, fără bani însă, câteva din tertipurile cu care puteți jongla destul de facil când vine vorba despre nelipsita cotidiană mașinărie de calcul.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share