Zăngănele (VII)

VII.

La_ville_Ramnic-Serath    Revenim în zăgazurile obișnuite. Când apele se liniștesc, se mai potolește și valul în care te-ai aruncat cu capul înainte, așa încât nu trebuie să-ți mai ții respirația cu degetele strângând de nas și fălcile făcute balon. După o expirație salvatoare de la înec, faci exercițiul invers, relaxat.

Evocările de om nu sunt complete fără locurile în care apucă să vadă lumina zilei și o uită din momentul stingerii. La un loc case, la un loc grădini și garduri, laolaltă comunități. Magazine, fabrici, abatoare, spelunci. Piețe și primării, agii și spitale, cimitire și căi ferate. Fire îngemănate cu copaci, parcuri lipite de cluburi, bănci lângă creșe. Blocuri lipite de școli, biserici furând priveliștea caselor, pușcării abandonate lângă gaz lampant. Cruci și galantare cu salam, palate părăsite cu lipici la judecată, farmacii și delicatese de patru lei bucata. Muzee și biblioteci unicat, covrigi cu amanet, policlinici dansante, frizerii cu capac de coșciug, spălătorii de pizza, terenuri de sport cu pensiune. Poliție cu tavernă. Laboratoare cu bicicletă la cap. Roșii cu pingele, cartoafe cu manele, castroane și cofere, perdele și fidele, covoare, castraveți, cinci gogoșari răzleți, momeli și aparate, vopsele și Bugatti, grăunțe și godaci, fier vechi și praf pentru gândaci, varză toamna în rulote, flori și bilete la Bingote, ziar și-o sută de taxiuri, bănci și alei dar și lambriuri. În colț o zebră și un semafor, la dreapta un notar bonton, mai sus dacă ești curios s-apuci, ghetuțe, cizme și papuci. Să iei poziție de drepți, urmează casa cu băieți, la patru ace îmbrăcați, în enșpe mii de ore antrenați, pentru protecții și păziri, de firi colerice și zi! Să-mi caut cale mai departe, la colț la telefoane sau în rate, să-mi iau trei grame aur poate, de 14, 18 sau 24 de carate.

    Pe un’ s-apuc, pe un’ s-apuc? Pe calea cu sens unicat? Nu, nu mai vreau spital și nici palat, o-apuc pe calea către gară, pe unde se plimbau odinioară, birjar și cal și trăsurică, Ion, Vasile și Gheorghiță, grăbiți cu traista-n mână când pe seară, de-ai lor toți s-adunau în autogară, ca să nu scape rata de la 7, s-adoarmă beți fumând, pe spate, pe piedestalul de ciment, de vizavi, lângă complex, unde trona Muntenia odată, acum un adăpost doar pentru gloată, pentru colocatari de cartier, și câini, dar și pisic stingher, toți puși pe profanat ciment, cu coada-n sus, cu mâna-n șliț…. Te urci domol pe bulevard, pe lângă plop, pe lângă fag, pe la platani cu coama dezgolită, cu trupul sterp, cu frunza desfrunzită, că i s-a năzărit unui… că nu-i pot merge, picioarele și alte membre, pe drum uscat, pe înserat, pe un trotuar dezafectat, cu frica sân, să nu îl latre, vreun câine furios, n-ar avea parte. Ca să lăsăm acum, întâia oară, vorbe deșarte și gargară, în față, tocmai pe-un’ trecea, Carol, Ferdi’ și-o beizadea, spre-ndepărtat Focșani-Munteni, ieri nu e azi, azi nu e ieri, stătea o bătrânică pe la poartă, să-ntrebe: îl mai liberați odată, pe Ștefănel că-mi este dor, am doar un fiu, singur fecior, că ta-su se pierdu-n răzbel, fu împușcat de-un plutonier, cu svastică și crucifix, cu Mihail din land germanic.

Tot pe drum, dar înapoi, tot copaci, tot oameni goi, case mândre remaiate, cinci cocioabe dărâmate, șapte cârciumi, trei vecine, ștrand de baie, țigănime, dar nu de-aia de-altădat’, ci de meșteri și zidari, faianțari, mozaicari, salahori și mari și mici, puradei, câini și cipici, târâiți până la râu, hai că-mi vine mie-acu’, să fac roata mare-o dată, pân’ la pod, până în zloată, să înot ca să ajung, iar la școală, la havuz. Acum ia-l de unde nu-i! Râmnicene, pofta-n cui!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share