Zăngănele (III)

III

By Gustave Doré (1832 – 1883) via Wikimedia Commons

By Gustave Doré (1832 – 1883) via Wikimedia Commons

    Rămăsesem la actele premergătoare nașterii celui ce va să răstoarne istoria, mâna de carne care va spune și da, dar și nu lui Confucius, lui Iorga, imperatorilor romani, lui Columb și Magelan, chiar și vouă. Toate astea doar pentru că poate și trebuie să o facă, fiindcă mâine este al lui! Îmi aduc aminte bine cât de bucuros fluturam pe holul policlinicii hârtia cu ștampilă de sănătate bună. Bătusem coridoarele acelea de atâtea ori, însă acum, parcă ochii toți se gogonau spre mine și mă fixau cu mare atenție. Mă așteptam din clipă în clipă ca un nefericit de pacient, nefericit fiindcă avea să mai aștepte cu stomacul gol și chiorăitor la coada aducătoare de binefacere, să mă întrebe: ,,Ce ți-a zis, tată, domn’ doctor?”. În gând îi răspunsesem înainte de a schița el vreo iscodire: ,,Sunt numa’ bun de-nsurat!”. Ai țidulă de la felcer, ai patalamaua stării civile, de la popă buletin de creștin, de-aici încolo ești ,,majur”.

    Mă dau deoparte pe mine. Dau deoparte și mierea și dulcețurile și trecem la ăle mai rele. Vă iau pe voi la chestionat. Vă văd porumbeilor din nou la policlinică și mai ales pe tine tinere cap de familie cum începi să devii neliniștit și enervat că cei doi bătrânei, și ei la coadă la medic, nu-i cedează soției tale, abia gravidă în două luni, locul. Uiți că acum trei ani, pe aceeași băncuță, stăteai impasibil la fremătările de gură ale altui dornic să-și protejeze nevasta, împlinită și ea de viață în patru luni. Te prefăceai că plouă, că tușești…. Vă văd dragilor îndrăgostiți scârbiți de injuriile liceenilor puși pe hârjoneală prin parc și vă sfătuiesc să vă abțineți la a încerca să-i urecheați verbal. Mai țineți minte cum vă tutuiați până să vi se aprindă călcâiele de iubire? Eu n-am uitat. Fă…, mă…, boule, vacă proastă! Și vă înjurați de rămăsese până și vocabularul cuvintelor obscene tablou. Se răsfoia disperat să găsească invențiile voastre vulgare de ultimă oră. În zadar. Acum de ce stați îmbufnați? A, vă supără claxoanele. Pe mine nu m-or fi scos din minți de câte ori mă trezeam cu ele proțopite inopinat în timpane și vă ascultam decibelii obraznici. Degeaba strigați: ,,Bă, tu nu vezi trecerea de pietoni?”. N-o să vă audă. Nici voi nu erați atenți atunci, în vara aceea când mă hotărâsem să traversez. Picioarele scoase pe geam sunt surde.

   Să vă mai duc și la spectacol? Fie. E concert de muzică folk, festivalul…. Știu că abia așteptați să-l vedeți pe Șeicaru. ,,Viața-i viață, banu-i…”, ce timpuri! Liniște! Începe! ,,Huo! Huo! Pe-pe, Pe-pe….”. Nu vă uitați spre mine, eu n-am spus nimic, cei din spate! Asta v-a înfuriat la culme. ,,Nu vă e rușine, măi nerușinațilo…”. Dar ce e cu uimirea asta pe fețele voastre, nu vă recunoașteți? Sunteți voi doi, acum mai bine de zece ani, alungându-l din parc pe Vasile, furându-i numărul artistic, obligându-l să-și termine pledoaria muzicală subit, zorit de nerăbdarea voastră de-a-l avea în ring pe Pepe spaniolul! Mâine dăm extemporal!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 7 martie 2015

    […] Citește și: Mâine dăm extemporal! – Zăngănele III […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share