Monumentele vorbesc – Biserica „Piatra”

Târgul Râmnic și rolul său în cadrul Blocului politico-militar antiotoman românesc în a doua jumătate a sec. al XV-lea

Biserica „Peatra” – Pictură în ulei pe pânză. Sfr. Sec. al XIX-lea

Monumentele vorbesc - Biserica „Piatra”
Biserica „Peatra” – Pictură în ulei pe pânză. Sfr. Sec. al XIX-lea

    În naosul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, sensibil afectată de trecerea timpului şi fumul lumânărilor, se află pisania bisericii ctitorită în târgul de pe Râmnic de marele voievod Ştefan al Moldovei. Slovele dăltuite în piatră grăiesc următoarele: „Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică, a căruia iaste hramul Sfânta prapadomni Parascheva, fost-au făcută de Ştefan Vodă cel Bun den Moldova. Şi trecând mulţi ani s-au stricat. Deci în zilele lui Ioan Constandin Basarab Brâncoveanu Voevod s-au îndemnat vecinătatea şi-au ajutat cine cu ce s-au îndurat şi o au refăcut den ferestri în sus şi s-au făcut şi slon, căci n-au fost, ispravnic fiind Dumitraşcu căpitan Bagdat Vel Agă şi el cu a sa cheltuială s-au îndemnat de o au învelit şi i-au făcut şi stâlpii uşilor şi o au şi pardosit, pentru a tuturor veşnică pomenire. Septembrie, leat 7212 (1703).”

    Informația furnizată de pisanie (cu privire la Ștefan cel Mare) este confirmată de vechiul Letopiseţ al Ţării Româneşti, care, vorbind despre o pretinsă stăpânire a domnului moldovean în Ţara Românească, conţine şi următoarea menţiune: „Acesta (Ştefan cel Mare, n.n.) a făcut o Sfântă Biserică în Râmnicu Sărat, hramul ei Prea Cuvioasa Paraschiva”.

    Bun prieten al Râmnicului, marele istoric Nicolae Iorga, într-un articol scris în 1903, consemna, cu amărăciune, ceea ce mai rămăsese din fosta ctitorie a ilustrului domnitor pe pământul Munteniei: „Învingător la Râmnic, Ştefan cel Mare a durat aci una din bisericile sale amintitoare de biruinţă. E mai sus, în aceeaşi linie de clădiri faţă de Mănăstire… (”Adormirea Maicii Domnului” – n.n.). Dar simţul religios, iubirea de orânduială a cetăţenilor, i-au smuls tot nimbul de vechime sfântă. Un arhitect oarecare a adaus, a dres, a văpsit, a unit gândul său cu gândul strămoşilor (…) şi astăzi numai frânturile de zid vechiu lângă noua clădire împopoţonată amintesc cu adevărat ceea ce s-a dus, în Biserica „Peatra” – Pictură în ulei pe pânză. Sfr. Sec. al XIX-lea
afară de urme de care numai un bun cunoscător şi un suflet pios are voie să se atingă pentru a le asigura mai bine păstrarea”.

    Pornind de la cele prezentate mai sus, putem spune că în 1703 (după pisania ce se păstrează astăzi în biserică), ispravnicul de Râmnic,căpitanul Dumitraşcu Bagdat şi „vecinătatea” (credincioșii din zonă) au refăcut ”Biserica Domnească” sau ”Piatra” din Râmnicu Sărat, ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare.

    Revenind la textul scris de N. Iorga, acesta confirmă faptul că în anul 1903, în afară de câteva urme, de care se putea apropia doar „un bun cunoscător şi un suflet pios”, se mai păstrau doar câteva „frânturi de zid vechi” lângă care se înălţa noua clădire „împopoţonată” de un „arhitect oarecare”.

    Povestea demolării Bisericii ”Piatra”, este confirmată și de Alexandru Lapedatu în studiul său din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice din 1908, care precizează că în urma unor cercetări efectuate pe teren în 1896, de către Grigore Tocilescu şi arhitectul N. Gabrielescu, din însărcinarea Ministerului Cultelor, s-a hotărât demolarea bisericii ctitorite de Ștefan cel Mare la Râmnic pe motiv că aflându-se într-o stare agravată de degradare „nu mai păstra nici un element de interes arhitectonic sau istoric”. „În aceste împrejurări a dispărut ultima rămăşiţă istorică ce mărturisea în târgul de lângă fostul hotar al Milcovului de existenţa odinioară acolo a unicei ctitorii bisericeşti ce marele voievod al Moldovei a înălţat pe pământul Ţării Româneşti”.

    Din 1903, pe locul vechii biserici se înalţă noua biserică, „catedrala” Cuvioasa Paraschiva, care funcţionează şi astăzi.

    Izvoarele istorice, puține ca număr, nu oferă informaţii clare cu privire la momentul în care Ştefan cel Mare a hotărât edificarea bisericii din târgul medieval al Râmnicului. Din acest motiv datarea începuturilor bisericii „Piatra” a generat numeroase interpretări şi discuţii între specialişti. Există din acest punct de vedere două opinii importante, demne de a fi luate în seamă.

    În repetate rânduri s-a vorbit despre ridicarea bisericii Piatra în urma bătăliei de la „Cursul Apei” (1473) dintre Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos. Această datare avea la bază ideea susţinută de Nicolae Iorga care, prieten al Râmnicului Sărat localiza „Cursul Apei” ca fiind vadul râului Râmnic: „Nicăieri nu s-a vărsat mai mult sânge frăţesc ca în aceste locuri. Aşa la 1473, Ştefan cel Mare pleacă contra lui Radu cel Frumos. Lupta s-a dat, zice cronica, la Cursul Apei. Dar cronicile vechi erau scrise în slavoneşte. Ureche, în traducerea făcută după aceste cronici, a tălmăcit rău. Nu e nicăieri Cursul Apei, ci locul unde s-a dat lupta e vadul Râmnicului”. Astfel Ghiţă Niculescu, şeful Cercului cultural „Analele Râmnicului” şi al revistei râmnicene cu acelaşi nume, spunea într-unul din articolele sale: „Biserica „Piatra” sau „Domneasca”, astăzi „Cuvioasa Parascheva” … a fost ridicată de Ştefan cel Mare pe la anul 1474, după războiul cu Radu cel Frumos”, opinie întâlnită şi la alţi autori mai noi. Este însă puţin probabil ca într-o vreme în care relaţiile domnului Moldovei cu cei ai Ţării Româneşti erau mai mult decât încordate şi tocmai în epoca marilor lupte cu otomanii, Ştefan să fi înălţat biserica de la Râmnic.

    S-a susţinut apoi că biserica lui Ştefan din Târgul Râmnicului, s-a ridicat după victoria de la Râmnic, din iulie 1481, a domnului moldovean asupra lui Ţepeluş Vodă (Basarab cel Tânăr).

    În Țara Românească, la sfârşitul anului 1476, Vlad Ţepeş, care-şi recăpătase tronul cu ajutorul lui Ştefan cel Mare, era ucis la Snagov de către Laiotă Basarab. În noiembrie 1477 Laiotă era înlocuit din domnie, în urma intervenţiei domnitorului moldovean, cu Basarab cel Tânăr (Țepeluș-Vodă) considerat de Ştefan credincios luptei antiotomane. Noul domn însă nu va întârzia să treacă şi el de partea turcilor, aşa cum făcuseră şi alţii înaintea sa. În consecinţă, în preajma anului 1481 pe tronul Ţării Româneşti se afla un domnitor credincios Porţii şi ostil Moldovei.

    În acelaşi timp în Transilvania, voievodul acesteia, urmărea ideea necesităţii unui domn în Ţara Românească ce nu trebuia să permită trecerea turcilor spre Ardeal. Aici se afla şi era susţinut un pretendent la tronul de la sud de Carpați, Vlad Călugărul, un fiu al lui Vlad Dracul (deci frate cu Vlad Ţepeş).

    Pe fondul acestui conflict, dintre Ţepeluş în Scaun şi Vlad Călugărul în Transilvania, Ştefan dorea un domn nou în Ţara Românească, care, să susţină politica sa antiotomană. Este momentul în care apare pe scena politică un nou pretendent, Mircea, probabil un fiu nelegitim al lui Vlad Ţepeş4 susţinut de Ştefan cel Mare. Moartea sultanului (”protectorul” lui Țepeluș) şi răspunsul insolit al râmnicenilor, buzoienilor şi brăilenilor la scrisoarea proclamaţie a domnului moldovean, atrage intervenţia acestuia în Ţara Românească şi victoria sa în bătălia din iulie 1481 de la Râmnic.

    Povestind acest eveniment, cronicarul Grigore Ureche, în cronica sa, menţionează clar faptul că în urma bătăliei de la Râmnic, cu Ţepeluş Vodă, Ştefan a ridicat o biserică în nordul Moldovei, la Bădeuţi, cu hramul „Sfântul mucenic Procopie”. În consecinţă biserica „Piatra” nu a putut fi zidită la Râmnic în amintirea acesui eveniment (asta dacă dăm crezare tradiţiei care susţine ideea că după fiecare biruinţă Ştefan obişnuia să ridice o biserică).

    Este puţin probabil ca ea să fi fost construită în prima parte a domniei lui Vlad Călugărul, urmașul lui Țepeluș, deoarece multă vreme relaţiile au continuat să fie încordate deoarece, aşa cum spune Ureche, noul domn muntean „au făcut vicleşug asupra lui Ştefan Vodă, pentru că didese agiutor turcilor când au mers de au luat cetăţile (1484 – Chilia și Cetatea Albă, n.n.) şi au prădat ţara”. De altfel şi Nicolae Iorga susţinea ideea construirii bisericii „Piatra” în partea a doua a domniei lui Vlad Călugărul când „împăcându-se în urmă cu domnul celeilalte ţări surori, sub Vlad Călugărul, nu s-a lăsat şi a ridicat şi aici (la Râmnic) o mănăstire”.

    În momentul de faţă, ţinând cont de cele afirmate anterior putem avansa ca datare a Bisericii „Domneasca” sau „Piatra” din Râmnicu Sărat o perioadă post 1486, când, se pare, relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Vlad Călugărul s-au îmbunătăţit, sau putem accepta ideea construirii ei în vremea lui Radu cel Mare, când între cele două ţări existau relaţii de bună vecinătate. Ni se pare demnă de luat în seamă și explicaţia avansată de Alexandru Lapedatu în studiul său privind biserica lui Ştefan de la Râmnic, care, spunea că Biserica „Piatra” a fost înălţată „nu pentru pomenirea unui singur fapt, ci întru amintirea întregii epoci de frământări şi lupte purtate de Ştefan în Ţara Românească”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. olteanu ilie spune:

    Pe drmul de costisa ce merge din Topliceni la padurea Greceanu,inainte de a da ochii cu padurea trebuia de urcat un deal la care baza adealului erau trei fintinele.doua erau astupate dar in prima izvorea apa. Pe la jumatatea drumului pina la fintinele pe partea dreapta a drumului erau ruinile unei biserici de care se spunea ca ar fi fost construita de Stefan cel Mare in urma unei batali pe riul Rimnicul Sarat. Atunci ,prin anul 1966 eram elevii la Liceu Stefan cel Mare din Rimnicul Sarat.Dirigintele clasei era profesorul de Istorie,domnul Paiu Costache,Dumnezeu sa-l ierte,ne spunea despre aceasta biserica ca ar fi inaltata de Stefan cel Mare.Cred ca ruinile aceste Biserici se mai gasesc si astazi. Care este adevarul ?

    • prof. dr. Florentin Cristea spune:

      Prin anul 1966 ruinele Bisericii Domireşti (asa era cunoscută biserica ruinata din satul Posta, com.Topliceni) erau o „atractie” a zonei şi mulţi dascăli iubitori de istorie sau chiar istorici au căutat să le scoata la lumină povestea. Cu toate acestea în condiţiile regimului comunist care nu se prea dădea „în vânt” după biserici adevărul a rămas „protejat” în Biserica „Cuvioasa Parascheva” (Pisania acesteia mărturiseşte că acolo s-a aflat biserica lui Stefan cel Mare). Mai mult decât atât cercetările arheologice din deceniul al 4-lea al sec. trecut demarate după ce marele Nicolae Iorga a subliniat stilul arhitectonic deosebit al bisericii Domiresti, au demonstrat că bisericuţa respectivă a fost ctitorită după 1700 de o familie de boieri de prin partea locului (deci în vremea domnitorului C-tin Brâncoveanu) şi nu de Stefan cel Mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share