Halucinant mesaj din presă

photo-1424223022789-26fd8f34bba2 (Small)    Cu toții ne-am obișnuit deja cu astfel de titluri iar „halucinant”, „șocant”, „incredibil”, cuvinte ce altă dată erau destinate să acceseze registrul înalt al fricii personale, astăzi nu mai produc prea mari emoții decât cititorului neavizat. Este plin netul de astfel de titluri, iar buletinele de știri au cel puțin două, trei știri „șocante”, câteva „halucinante” iar restul „incredibile”.

De unde o astfel de invazie a „șocantului” în media românească? În goana lor după click-uri și rating-uri ce vând publicitatea, jurnaliștii au uitat ceea ce sunt cu adevărat. Au uitat că sunt informatorii populației și formatorii de opinie și limbaj. În lipsa unor idei a căror cristalizare să înceapă în bibliotecă, jurnalistul de astăzi alege calea facilă a șocului vizual sau auditiv, transmițând informații sărace sub imaginea unor lucruri importante. La fel ca în povestirea aceea cu Petrică și lupul, cititorii, primindu-și zilnic porția de șoc și halucinație, au devenit imuni la astfel de practici, riscând să piardă informații esențiale. În lipsa unei culturi bogate, care să îi asigure o bază lexicală complexă, jurnalistul de azi se complace în a livra cititorului conținut sărac în informație și schilod în limbaj, dar ambalat în titluri pompoase. Diferența flagrantă între titlu și conținut ar trebui să descurajeze cititorul avizat, ar trebui ca acesta să nu se mai întoarcă la cel care l-a păcălit. Păcălit?! Da, Despre asta este vorba, când sub un titlu „halucinant” ți se prezintă o banală faptă ce ar trece neobservată fără acel titlu se cheamă că ai fost păcălit. Sau, ca să fim mai direcți, mințit.

De ce acceptă cititorul să fie mințit iar și iar? De ce, știind că va fi din nou mințit, preferă totuși că citească iar un articol ce nu spune nimic, lăsând jurnalistul să îi fure minute din viață? La această problemă doar psihologii ne-ar putea răspunde.

Noi observăm doar că halucinantul mesaj venit din este că aceasta pierde, pe zi ce trece, calitate, deși la cantitate stă foarte bine. Violența de limbaj în , agresivitatea limbajului jurnalistic a ajuns să depășească agresivitatea limbajului politic, pe care l-a copiat. Relatările de azi din erau inimaginabile în urmă cu un deceniu, iar agresivitatea limbajului creează consumatorului de știri o stare de agresiune, transformându-l pe acesta în victima jurnaliștilor avizi de rating și publicitate, o victimă subtilă a unei prese prost făcute, cu limbaj sărac și idei puține.

Ce e de făcut ca acest halucinant mesaj al presei să nu ne mai transforme în victime? Rezolvarea e simplă și la îndemâna oricui, deși pare ȘOCANT, la prima vedere. Când titlul cuprinde una din sintagmele „nu ai să crezi”, „șocant”, „halucinant”, „incredibil”, nu da click, nu citi. Privește cerul cinci minute! Felicitări, tocmai ți-ai câștigat cinci minute din viața ta, minute pe care ți le-ar fi furat un jurnalist cu sufletul gol!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share