Crowdfunding și politicianul român

5227330093_8db4f68c08_z    Conceptul de a apărut în Statele Unite ale Americii în anul 1885. Construcția piedestalului Statuii Libertății a intrat într-o perioadă de stagnare din cauza lipsei fondurilor. Primarul New York-ului a refuzat să pună fondurile orașului la dispoziție iar Congresul nu se putea înțelege asupra unui pachet de finanțare. Recunoscând importanța socială și simbolică a statuii, editorul Joseph Pulitzer a lansat, în paginile propriului ziar, The World,  o campanie de strângere de fonduri ce a durat mai bine de 5 luni. The World a solicitat contribuții prin publicarea de articole ce făceau apel la sensibilitățile new-yorkezilor. Astfel, prin donații cuprinse între 0.15$ și 250$, s-a strâns suma de peste 100.000$ ( peste 2.000.000 $ în zilele noastre). Cu această sumă a fost posibilă terminarea construcției. Astfel, Joseph Pulitzer și The World au dat naștere conceptului de .

   La mai bine de 100 de ani de la construirea Statuii Libertății, micro-finanțarea a început să devină populară și în politică. În State, bineînțeles. În mod tradițional, candidații erau finanțați de către partide și un grup mic de donatori bogați. În 2008 însă, Barack a făcut istorie nu numai ca primul președinte afro-american ci și în domeniul finanțării campaniei. Folosind propriul site pentru a colecta mici donații, echipa de campanie a lui a reușit că colecteze peste 750 milioane dolari de la mici donatori. 600 milioane de dolari au venit de la peste trei milioane de donatori a căror donație rareori a depășit 86$.

   Deși strategia de crowdfunding echipei lui Obama a avut succes și în 2012, mulți încă sunt neîncrezători în puterea unei strategii de campanie bazată pe crowdfunding. La noi a fost încercat pentru prima dată, fără prea mare succes, de către Remus Cernea la alegerile din 2008. Însă supriza a venit anul trecut în campania pentru prezidențiale, când a aplicat aceeași strategie, reușind să adune o sumă deloc de neglijat prin crowdfunding și un procent important de alegători pentru un candidat independent necarismatic.

   Nu prea agreată de politicianul român, strategia de campanie bazată pe crowdfunding ar aduce avantaje importante, în special partidelor mici și candidaților independenți, care nu beneficiază de sprijinul aparatelor de partid și a finanțatorilor din spatele acestor aparate de partid. Tot ceea ce trebuie pentru a avea succes într-o astfel de campanie este povestea. Povestea pe care candidatul o spune este cârligul care  obligă oamenii să doneze. Eficiența unei campanii de crowdfunding este că, odată povestea pornită, fiecare donator participă activ la dezvoltarea și transmiterea ei, fiind ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește, devenind din ce în ce mai mare. Puterea unei astfel de strategii nu stă în abilitatea de a finanța campania electorală într-un timp relativ scurt, ci în combinarea strângerii de fonduri cu campania, simultan.

   Finanțarea unei campanii cu un grup mare de mici donatori prezintă multiple avantaje. Primul, și cel mai important, este că cei care au investit în campanie chiar și 10 lei sunt mult mai interesați ca investiția lor să dea rezultate. Astfel, ei vor fi direct interesați în a convinge persoanele pe care le cunosc să voteze cu candidatul pentru care au donat. Vor face muncă de voluntariat și vor ajuta benevol la promovarea mesajelor candidatului agreat. Printr-o simplă donație, candidatul primește în plus și un voluntar dedicat cauzei sale.

   Al doilea mare avantaj este transparența. Politicianul nu mai este dator unui grup mic de oameni bogați care să investească sume consistente în campania lui. Îi este mult mai simplu să transmită propriul mesaj, propria viziune. Iar oamenii apreciază asta.

   Având atâtea avantaje, te întrebi de ce crowdfunding-ul nu este folosit de cât mai mulți politicieni români. Oare din cauză că nu pot transmite o poveste credibilă, pentru care oamenii să se implice? Problema politicianului român nu este finanțarea. Politicianul român are un deficit de credibilitate.

   Cu acest deficit de credibilitate nu e de glumit, poate distruge campanii, așa cum a pățit Ponta. Ce facem cu politicienii români care au acest deficit de credibilitate, îi casăm sau îi reciclăm?

 

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share